Trecem la ora de vară!
Ultima zi a lunii martie va fi cea mai scurtă din acest an, întrucât în noaptea de sâmbătă, 30 martie, spre duminică, 31 martie, țara noastră – dar și cea mai mare parte a Europei – va trece la ora de vară. Bine încetățenită, tradiția va fi respectată și în acest an: ora 3 urmând să devină din oficiu ora 4.
Practica trecerii la ora de vară, ca instrument de economisire a energiei, a debutat în anul 1784, în Anglia, dar la inițiativa savantului american Benjamin Franklin, părintele paratrăsnetului. Măsura a fost aplicată cu intermitență în câteva țări vest-europene, dar s-a generalizat începând cu anul 1916, pe fondul crizei de carburanți din perioada primei conflagrații mondiale.
Țara noastră a adoptat această practică mai întâi în 1917, apoi a reintrodus-o în 1938 și a redescoperit-o în 1979, păstrând-o până în zilele noastre.
La nivel european, singurele state care nu utilizează ora de vară sunt Islanda, Turcia, Belarus și Rusia, în vreme ce toate celelalte, membre sau nemembre ale Uniunii Europene, au convenit să procedeze la schimbările de oră în mod sincronizat.
CITEȘTE ȘI: Se întâmplă în România. Vilă construită pe un bloc
Înainte de pandemie, Comisia Europeană a formulat recomandarea de a se renunța la această practică, însă nimeni n-a îmbrățișat ideea, întrucât – în pofida opiniilor publice – economiile energetice realizate pe această cale sunt chiar și în prezent foarte consistente.
Într-adevăr, cea mai mare parte a activităților din sectorul agricol, din serviciile publice, învățământ și chiar majoritatea industriei prelucrătoare se desfășoară în funcție de ziua-lumină, în vreme ce niciuna dintre activitățile care nu depind de ritmul diurn nu este în vreun fel deranjată de măsura schimbării orei.
De altfel, o decizie de renunțare la ora de vară trebuie adoptată în cele din urmă doar în consens la nivel european (sau euro-atlantic), datorită gradului tot mai mare de interdependență logistică și social-economică din acest spațiu.
