După mai bine de o săptămână de la vijelia care a devastat Timişoara, oraşul e încă plin de copaci doborâţi şi de crengi rupte, iar pe alocuri mai pot fi întâlnite şi cabluri căzute.
E de neînţeles, totuşi, încetineala cu care acţionează municipalitatea pentru redarea aspectului normal al urbei, mai cu seamă că are mai multe societăţi în subordine directă, care dispun de utilajele necesare strângerii resturilor vegetale – ne referim în special la Horticultura, Retim, SDM şi RATT – dar există şi firme private cu care a contractat întreţinerea mai multor parcuri şi spaţiii verzi. Cu rezultatele care, din păcate, pot fi văzute cu ochiul liber…
Despre zonele mărginaşe ale capitalei Banatului nici nu are rost să discutăm, acolo s-au ridicat – mai mult de către Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă decât de entităţile aflate sub comanda primăriei – doar copacii şi crengile prăbuşite care blocau drumurile.
E penibil, însă, că preumblându-te prin centru şi în zonele semicentrale ai senzaţia că furtuna s-ar fi produs ieri, nu de opt zile. Parcul Civic, de pildă, geme de crengi şi de copaci culcaţi la pământ. Aici nimeni nu s-a obosit nici măcar să stângă în câteva grămezi lemnele rupte, darămite să le şi degajeze.
În Parcul Botanic, în schimb, îţi pot da seama că s-a lucrat cât de cât la strângerea crengilor smulse de vânt, dar era mai bine dacă se şi ridicau şi nu rămâneau claie peste grămadă chiar în vecinătatea intrării principale. Crengi doborâte, dar şi fire căzute pot fi „admirate”, de asemenea, în zona Bulevardului Revoluţiei.
Nici în vecinătatea Pieţei 700 sau a străzii Gheorghe Lazăr nu s-a lucrat deloc temeinic, fapt uşor observabil de către oricine trece prin apropiere. Totodată, la doar o staţie de tramvai către vest, în preajma Casei de Ajutor Reciproc a Pensionarilor, peisajul e de asemenea dezolant, cu o sumedenie de copaci, unii dintre ei de dimensiuni impresionante, zăcând încă pe pământ. Foarte slabă mişcare din partea administraţiei urbei. Asta este, fără îndoială, singura concluzie.
