Timișoara – 29 de ani de libertate

Evenimentele care s-au derulat, începând cu 16 decembrie 1989, la Timișoara, au fost detonatorul Revoluției care a cuprins țara, în acel an în care dictaturile comuniste din centrul și estul Europei s-au prăbușit una după alta, ca niște piese de domino.

CITEȘTE ȘI: Detaliul controversat despre artista Anca Pop, dezvăluit de presa internațională

De atâtea ori, fiecare dintre noi am avut ocazia să povestim ceea ce am trăit atunci. Astfel, s-au născut, din acele secvențe, atâtea versiuni câți povestitori au fost.

În cei 29 de ani care s-au scurs au fost relevate numeroase mărturii. Justiția, la rându-i, a adunat o cantitate impresionantă de documente și probe.

Arhivele secrete au fost deschise și ele. Istoricii au dat publicului numeroase lucrări în care se reface filmul evenimentelor. Cu toate acestea, după 29 ani de la desfășurarea lor, adevărul nu a ieșit pe deplin la lumină.

CITEȘTE ȘI: 26 de străzi asfaltate într-un an, într-o comună timișeană

Dacă ar fi să facem o succintă prezentare a Revoluției de la Timișoara, atunci ar trebui să remarcăm faptul că protestele și revolta s-au declanșat în 16 Decembrie, crescând în intensitate în următoarele zile, până în 22 Decembrie, când dictatorul a fugit.

Au fost zile de încleștare, în care timișorenii și-au învins frica, prin curajul și eroismul lor reușind să înfrunte un regim ce părea că nu se va prăbuși niciodată și dând, astfel, un răspuns decis șirului nesfârșit de abuzuri și nedreptăți.

Tramvaiele în Piața Maria au fost oprite. Cei care protestau pașnic au devenit tot mai numeroși. S-a încercat un dialog cu autoritățile, dar acestea au răspuns în mod brutal, cu gaze lacrimogene și jeturi de apă, dar și cu sute de arestări.

CITEȘTE ȘI: Le-a ars casa de două ori, în aceeaşi zi. Doi tineri şi fetiţa lor au rămas sub cerul liber. Câţiva poliţişti inimoşi i-au vizitat la baraca improvizată

Protestele au continuat în 17 Decembrie. Armata, la ordinele conducătorilor de atunci, a transformat orașul într-un teatru de război, în care se desfășurau TAB-uri, tancuri, cordoane militare și gloanțele au secerat zeci de vieți nevinovate.

În 18 decembrie, au căzut alte victime, pe treptele Catedralei. Noaptea, 43 de cadavre ale celor împușcați pe străzi ori în Spitalul Județean au fost transportate pentru a fi incinerate la Crematoriul „Cenușa” din București.

În 19 Decembrie, muncitorii de la ELBA au intrat în grevă. În 20 Decembrie, în majoritatea întreprinderilor timișorene s-a declanșat greva generală, peste 100.000 de demonstranți ocupând Piața Operei. Se constituie Frontul Democratic Român.

De la balconul Operei, municipiul Timișoara este proclamat primul oraș liber al României. Momentul a fost marcat de sunetul sirenelor în tot orașul.

O delegație a manifestanților i-a prezentat lui Constantin Dăscălescu, prim-ministrul de atunci, revendicările timișorenilor, în fapt primul program politic al Revoluției.

Seara, la întoarcerea din Iran, într-un discurs televizat, Nicolae Ceaușescu a vorbit de „agenturile străine” și de „huliganii” care destabilează țara.

În această zi, Lugojul s-a solidarizat cu Timișoara.

În 21 decembrie protestul a continuat, generalizându-se în mai multe orașe ale țării, inclusiv în Capitală. Trenuri cu muncitori aduși din Oltenia au sosit la Timișoara pentru a înăbuși protestele.

În 22 Decembrie, Nicolae Ceaușescu a fugit și părea că Revoluția a învins, dar nu a fost tocmai așa. Idealurile, speranțele și așteptările generale, dar și ale fiecăruia dintre participanți, nu au fost în totalitate împlinite nici până astăzi.

De atunci încoace timișorenii și orașul lor au fost și s-au întrecut în a se menține în avangarda schimbărilor. Trăiesc și respiră, ca toți românii, aerul libertății, s-au obișnuit cu gustul ei.

Cu toate că democrația a devenit realitate, iar libertatea este o certitudine, provocările nu lipsesc, toate aceste câștiguri plătite cu sânge sunt totuși fragile, după cum vedem zi de zi…