Abia făcuse majoratul când Maria Opronescu a deschis pentru prima dată ușa căsuței, pe atunci neamenajată, în care, mai apoi, au crescut deja câteva generații de prichindei.
”Când am venit aici nu era grădiniță în sat. Aveam 18 ani și prinsesem un post de suplinitoare la clasele primare din Vucova pentru secția de limba slovacă. Eu sunt etnică și am făcut școala în limba maternă.
Din păcate, mulți părinți nu au dorit să-și înscrie copii la clasa cu predare în slovacă. Și totuși, s-a reînființat grădinița… dar în limba română. Așa am ajuns educatoare”, spune Maria Opronescu. În primii ani, două duzini de ”pitici” învățau primele noțiuni de la doamna educatoare. Treptat, numărul lor a scăzut. Este și motivul pentru care – pentru a se păstra învățământul preșcolar în localitate – s-a trecut la predarea în limba slovacă.
”Din anul școlar 2012-2013, în sat, este grădiniță cu predare în limba slovacă. În județul nostru, în afară de mine, mai este o singură educatoare de acest fel. În prezent, sunt înscriși zece copii la grădiniță, dintre care doar o jumătate sunt etnici sau provin din familii mixte.
Restul sunt români. Părinții sunt bucuroși că cei mici au ocazia să învețe o limbă străină. Mai mult, câțiva tineri din sat lucrează în Slovacia ”, spune Maria Opronescu. Potrivit acesteia, în localitate, mai trăiesc doar circa 150 de slovaci, însă majoritatea sunt persoane în vârstă.
Zi și noapte, la grădiniță
Educatoarea din Vucova își petrece întreaga zi, ba chiar și noaptea la grădiniță, deși programul activităților este de la 8 la 12.
Încă din primii ani, aceasta locuiește în căsuța micuților. ”Inițial am stat o perioadă scurtă în gazdă, după care m-am mutat într-un spațiu care aparține de grădiniță. Aici mi-am cunoscut soțul, care era învățător, școala funcționând în aceeași clădire.
Tot aici a crescut și băiatul meu. Eu și soțul meu, care acum este directorul școlii din Chevereșu Mare, spuneam că ne vom muta când fiul nostru va împlini vârsta de șapte ani. Apoi, am prelungit termenul până la absolvirea claselor primare de către băiat… Acum el a terminat liceul și deja merge la muncă.
Avem două camere și o bucătărie. E bine, dar câteodată… parcă mă apasă ceva”, spune Maria Opronescu.
