Lărgirea pasajelor pe sub calea ferată Jiul și Popa Șapcă a fost o necesitate pentru Timișoara. Orașul s-a transformat mult în ultimii ani, una dintre probleme fiind închiderea pentru traficul rutier a străzilor din zona centrală, ceea ce a dus la dificultăți suplimentare pentru deplasarea pe axa nord-sud.
Cu străzi mai largi, circulația va fi, fără îndoială, mai simplă, dacă nu cumva nnumărul de mașini va crește și mai rapid. Abordarea simultană a celor două șantiere a fost o decizie asumată de conducerea municipalității, iar la ora actuală se poate constata doar partea neinspirată a acesteia.
Peste un an este posibil să gândim altfel, să ne bucurăm de un trafic mai lejer și să uităm că unele decizii au pus căruța înaintea cailor. Până atunci, însă, timișorenii sunt cu ochii pe șantiere, iar ceea ce văd pe strada Popa Șapcă nu are cum să-i bucure.
Închisă pentru traficul rutier de o lună, strada Popa Șapcă arată de parcă ar fi trecut pe acolo un război. Hârtoapele și bălțile sunt la ordinea zilei, iar lipsa castanilor – primele victime ale modernizării – se simte la cel mai arzător mod în zilele fierbinți. După ce s-a anunțat că trebuie efectuată cercetarea arheologică, șantierul și-a pierdut din vigoare, iar termenul de redeschidere a arterei, adică 15 septembrie 2017, s-a îndepărtat tot mai mult.
Nu prea cercetează nimeni
Într-o zi obișnuită de lucru, strada Popa Șapcă e mult mai liniștită decât s-ar crede. Pe Bulevardul Antenei, câteva utilaje se agită, dar nu prea tare. Venind spre pasaj, poate fi zărită o tânără doamnă cu vestă reflectorizantă care privește cu atenție în jos, spre stratul inferior al străzii, care se vede că a fost, acum cine știe câți ani, pietruită.
O fi o cercetătoare, n-o fi? Așa se întreabă trecătorii care se încăpățânează să abordeze la modul pedestru ruta Iulius Mall – Punctele Cardinale. Sub pasajul propriu-zis, ploile au lăsat o baltă murdară, iar dincolo de el alte buldozere fac diverse manevre, probabil la rețelele de utilități.
În rest, strada e animată doar de pietoni, iar noroiul a început să se transforme în praf și să pudreze cablurile și țevile aflate la vedere, ca singure martore ale unui elan pierdut. În mod sigur, nu ai ce căuta pe aici cu încălțăminte menită să te poarte doar pe asfalt. Situația se va menține încă o lună sau două, nimeni nu știe cât va dura această cercetare efectuată în ritm de melc.
Iar am pus căruța în față
O idee bună a municipalității s-a pierdut, între timp, printre măsurile luate cam heirupist. Amenajarea unei căi rutiere alternative, care să iasă din Bulevardul Antenei, trecând pe lângă Praktiker, pentru a ieși pe strada Demetriade se află în plină desfășurare, dar nu va fi gata chiar atât de curând.
Mai mult, strada va trece pe lângă Iulius Mall și va avea ieșire către Piața Consiliul Europei, porțiune deja finalizată. Oare nu era bine ca mai întâi să fie gata alternativa și abia apoi să se treacă la închiderea străzii Popa Șapcă? Deocamdată, se lucrează din plin și un mare beneficiu este dispariția unei părți a oribilelor resturi de clădiri industriale care urâțeau zona.
Și o veste bună
După tot haosul rutier de săptămâna trecută, circulația prin Pasajul Jiul a fost redeschisă exact în 10 iunie, așa cum se planificase. Se va circula ceva mai bine de astăzi prin Timișoara, dar și aici se ridică o întrebare. Ce era dacă s-ar fi așteptat încheierea anului școlar pentru închiderea pasajului? Ar fi fost vorba doar de două săptămâni, iar timișorenii ar fi avut mai puține motive de disconfort și, nu în ultimul rând, municipalitatea ar fi fost scutită multe dintre urările de „bine” și claxoanele care i-au fost adresate. Un pic de răbdare din partea unora și ceva mai multă grijă pentru confortul de zi cu zi al oamenilor ar putea fi în spiritul unui oraș civilizat, nu-i așa?
