Creştinii ortodocşi, dar şi cei greco-catolici aduc astăzi cinstire Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil şi tuturor Puterilor cereşti fără de trup, cetelor îngereşti care nu s-au despărţit de Dumnezeu.
Referindu-se la ierarhia angelică, Dionisie Areopagitul menționează nouă cete distincte de îngeri, aşezate în câte trei grupuri suprapuse: Serafimi, Heruvimi, Scaune; Domnii, Puteri, Stăpânii; Începătorii, Arhangheli, Îngeri. Biserica şi-a dat consimţământul asupra acestei ierarhii, introducând-o în pictura bisericească.
Iniţial, sărbătoarea din 8 noiembrie a reprezentat o simplă aniversare anuală a sfinţirii unei biserici a Sfântului Arhanghel Mihail, ridicată la termele lui Arcadius din Constantinopol.
De aceea, în sinaxarele vechi, ea apare ca praznic al lui Mihail, înainte de a prilejui celebrarea tuturor Sfinţilor Îngeri. Alte patru zile liturgice de peste an sunt, de asemenea, consacrate pomenirii Sfinţilor Arhangheli sau unor minuni săvârşite prin puterea acestora.
În 6 septembrie, se pomeneşte un miracol făptuit de Sfântul Arhanghel Mihail, la Chones, în Colosse din Frigia.
În 26 martie, prăznuim Soborul (Adunarea) mai-marelui voievod Gavriil. În 13 iulie, are loc al doilea Sobor al Arhanghelului Gavriil, care este la origine ziua sfinţirii unei biserici vestite închinate acestuia, iar la serbarea Arhanghelului Gavriil din Adin, în data de 11 iunie (fără slujbă), se comemorează apariţia acestuia la o chilie din Sfântul Munte, unde el ar fi învăţat un călugăr să cânte pentru prima oară partea de la început a Axionului Sfintei Fecioare. În limba ebraică, numele Mihail înseamnă „Cine este ca Dumnezeu?”.
El este cel care „strigă”: „Să luăm aminte, noi, care suntem făpturi, ce a pătimit Lucifer, cel care era cu noi: cel ce era lumina acum întuneric s-a făcut. Căci cine este ca Dumnezeu?”, şi aşa s-a întocmit soborul, adică adunarea şi unirea tuturor îngerilor. Pe seama lui se pune şi călăuzirea lui Lot şi a familiei acestuia la ieşirea din Sodoma, precum şi protecţia specială a poporului lui Israel. Îi scoate din cuptor pe cei trei tineri din Babilon, îl sprijină în luptă pe Ghedeon, îl mustră pe vrăjitorul Valaam şi îl eliberează din închisoare pe Sfântul Apostol Petru. Potrivit Scripturii, toţi morţii vor ieşi din morminte la glasul trâmbiţei Sfântului Arhanghel Mihail. În iconografie, el este reprezentat purtând în mână o sabie de foc, semn că el pedepseşte păcatul.
În ebraică, Gavriil înseamnă „bărbat-Dumnezeu”, nume ce face trimitere la faptul că Domnul va veni pe Pământ în chip de om. El vesteşte Sfinţilor Ioachim şi Ana naşterea Maicii Domnului, îi descoperă lui Zaharia venirea pe lume a Înaintemergătorului.
Păstorilor le arată că li S-a născut Prunc. Pe Iosif, logodnicul Mariei, îl întăreşte ca să nu se îndoiască de nimic, călăuzeşte Sfânta Familie în Egipt şi aduce femeilor mironosiţe vestea Învierii Domnului.
Arhanghelul Gavriil este reprezentat în iconografia ortodoxă purtând în mână o floare de crin alb, ca simbol al bucuriei şi binecuvântării. Arhanghelul Gavriil este îngerul bunătăţii şi milostivirii lui Dumnezeu. Drept recunoştintă pentru aceşti doi îngeri, Biserica ortodoxă a rânduit ca ei să fie pictaţi pe două dintre uşile Sfântului Altar. Unul cu crini în mână, semn al bunei vestiri, iar celălalt cu o sabie de foc, semn al pazei care i-a fost rânduită la poarta Edenului.
Turta arieților şi alte tradiţii populare
În tradiţia populară românească, Arhanghelului Mihail i se acordă mai multă atenţie decât lui Gavriil, deşi acesta din urmă rămâne marele înger al darurilor şi veştilor bune.
Bătrânii credeau că Mihail poartă, uneori, cheile Raiului, că este un înfocat luptător împotriva diavolului şi veghează la capul bolnavilor, dacă acestora le este sortit să moară, sau la picioarele lor, dacă le este hărăzit să mai trăiască. De multe ori îl întâlnim alăturându-se Sfântului Ilie, atunci când acesta tună şi trăsneşte, sau orânduieşte singur grindina, cu tunul.
El ţine şi ciuma în frâu, asemănător Sfântului Haralambie. În zonele muntoase, în care Arhanghelii erau celebraţi şi ca patroni ai oilor, stăpânii acestor animale făceau o turtă mare din făină de porumb, numită „turta arieţilor” (arieţii fiind berbecii despărţiţi de oi), care era considerată a fi purtătoare de fecunditate.
Odinioară această turtă se arunca în dimineaţa de 8 noiembrie în târla oilor, odată cu slobozirea berbecilor între mioare. Dacă turta cădea cu faţa în sus era semn încurajator, de bucurie printre păstori, considerându-se că în primăvară toate oile vor avea miei, iar dacă turta cădea cu faţa în jos, era prilej de mare supărare.
