Șef de promoție, profesor de nota 10 la ”Titularizare” în Timiș. În fiecare an susține concurs pentru post și predă în mai multe școli pentru a avea catedra completă

Șef de promoție, profesor de nota 10 la ”Titularizare” în Timiș. În fiecare an susține concurs pentru post și predă în mai multe școli pentru a avea catedra completă

Dincolo de faptul că e slab remunerată, profesia de cadru didactic a devenit din ce în ce mai puțin atractivă pentru tinerii care încearcă să îmbrățișeze o carieră în învățământul preuniversitar, din cauza piedicilor legate de metodologie, birocrație, mediul organizațional. Nu în ultimul rând, e apăsător puținul respect pe care societatea, în general, îl acordă acestei profesii.

Privite din exterior, accederea și munca la catedră par lucruri simpliste, însă o incursiune în nucleul sistemului de învățământ scoate la iveală grele încercări pe care, de multe ori, doar bucuria de a fi în prezența copiilor, plăcerea de a-i învăța și împlinirea sufletească pe care un „ vă mulțumesc, datorită dumneavoastră am reușit…” le pot șterge.
Se vorbește foarte mult despre rezultatele slabe pe care, an de an, un procent semnificativ de candidați le obțin la așa-zisul concurs de ”titularizare” în învățământ, dar mai puțin despre candidații care obțin note foarte mari, chiar de 10, și nu reușesc să ocupe decât fracțiuni de normă pe perioadă determinată.

Unul dintre ei este Ionuț Mateș, un tânăr care, la 24 de ani, se află în cel de-al treilea an de participare la concursul de ocupare a posturilor vacante din învățământul preuniversitar –  de ”Titularizare”, cum mai este cunoscut.  Ionuț, originar localitatea Grădinari (județul Caraș-Severin), a absolvit Facultatea de Relații Internaționale și Studii Europene din cadrul Universității de Vest din Timișoara și un program de master în cadrul FEEA. În liceu, la facultate și la master a fost șef de promoție. Mai mult, a fost singurul absolvent cu media 10 la bacalaureat la nivelul județului Caraș-Severin din ultimii șapte ani anteriori anului 2018, anul în care a susținut examenul maturității.

Cu specializarea pe care o are, poate preda educație socială, o materie care, deși formează competențe pe care Uniunea Europeană pune un mare accent, este Cenușăreasa disciplinelor pe care elevii le studiază în școala românească, având alocată o singură oră pe săptămână în planul-cadru și, în consecință, puține ore la catedră pentru profesori.

Pregătirea susținută a lui Ionuț i-a adus, de fiecare dată, note de peste 9 la concursul de ”Titularizare”. Anul acesta, a obținut nota 10. Cu această notă, abia a reușit să își ia 9 ore în trei școli, pentru a-și completa catedra, pentru celelalte 9 având continuitate, adică acordul altor două unități de învățământ pentru prelungirea, cu încă un an, a contractului de muncă încheiat anul anterior.

Decizia lui Ionuț de a îmbrățișa o carieră didactică a fost construită în timp, secvențial, datorându-se unor împrejurări poate deloc întâmplătoare.

”După ce am absolvit liceul, nu mă gândeam că o să devin profesor. Acest lucru a venit pe parcurs. Primeam feedback din partea colegilor de liceu. Anumiți profesori, de exemplu cum a fost doamna profesoară de geografie – eu fiind pasionat de această disciplină –, mă solicitau să îi ajut pe elevii din clasa a XII-a care nu se descurcau atât de bine la anumite discipline de bacalaureat, eu fiind în clasa a XI-a. Acest lucru mi-a dat o mai mare încredere în abilitățile mele. În clasa a XII-a, făceam meditații colective cu anumiți elevi din internat, iar eu interveneam uneori, încercând să le explic noțiunile într-un alt mod. Mulți îmi spuneau, de pe atunci, că o să mă fac profesor, dar eu n-am băgat de seamă acest lucru, pentru că nu era intenția mea de a urma o carieră didactică”, spune Ionuț.

O altă întâmplare care l-a determinat să privească înspre învățământ a avut loc în timpul facultății: ” În timpul studenției, am fost voluntar în cadrul unei organizații din Timișoara, care se ocupă de cetățenii imigranți, ce s-au stabilit aici. Rolul meu a fost acela de a-i sprijini în vederea susținerii examenului pentru obținerea cetățeniei române. Căutam materiale avizate de Guvern privind conținuturile pe care trebuiau să le studieze din Constituția țării, din limba, cultura și civilizația românească, din istoria și geografia României… Eu nu aveam experiență didactică, dar mi-a plăcut ceea ce am făcut acolo. Unul dintre cursanții pe care-i pregăteam a reușit, după multe încercări eșuate, să promoveze examenul și să obțină cetățenia română. Acest lucru m-a făcut să cred că aș putea schimba destine în domeniul educației.”

În anul în care a absolvit facultatea, Ionuț s-a înscris la concursul de ”titularizare” în învățământul preuniversitar.

”La câteva zile după ce am susținut examenul de licență, mi-am luat repede actele de la secretariatul facultății și le-am dus la inspectoratul școlar, pentru completarea dosarului necesar înscrierii la concurs. Pentru mulți debutanți, prima experiență a unui concurs pentru ocuparea unui post în învățământ poate să pară covârșitoare. Și pentru mine a fost la fel, să particip la un examen de patru ore, în condiții de stres, pe căldură, cu masca pe față. M-a ajutat faptul că sunt obișnuit să creez conexiuni între informațiile pe care le-am învățat, pe care le știam. În timpul școlii, nu am fost un tocilar, dar am știut să fac corelații, analogii între elemente, pentru a avea o viziune de ansamblu asupra unei teme. La partea de metodică am avut cele mai mari emoții”, povestește tânărul profesor.

După primul concurs, cu o notă mare, a obținut 18 ore împărțite în trei școli din Timișoara. În anul următor, imediat după concursul de ”Titularizare” a susținut și examenul de definitivat. A obținut o notă mai mare la titularizare, 9,70, dar, cum orele pe catedra de educație socială sunt puține, a trebuit să opteze pentru patru școli, dintre care una în afara Timișoarei.

În acest an, cu nota 10 la concurs, abia a reușit să-și completeze norma: va avea 18 ore în 5 școli. ”Anul trecut, am optat pentru continuitate în două școli. Pentru a putea avea continuitate, trebuie să ai minimum 9 ore pe care școala sau școlile respective ți le pot da și în anul următor. Dar anul acesta am fost nevoit să susțin din nou concurs pentru a-mi putea completa norma cu încă 9 ore. Potrivit legislației, directorii unităților de învățământ sunt degrevați de ore. Eu am fost profesor în două școli în care doamnele directoare erau învățătoare. Am aflat, ulterior, că s-a decis în consiliul de administrație ca orele de educație socială să fie luate de către doamnele directoare, cadrul legal permițând acest lucru. Pe acele ore, nu am mai putut cere continuitate. ”

Continuitatea e o șansă pentru profesori, pentru că în lipsa unor posturi titularizabile, aceștia ar trebui să susțină concurs în fiecare an. Sunt profesori care, după ani și ani de concursuri, s-au pensionat și n-au ajuns să fie titulari pe post.

”La început am fost descurajat. Mi-am zis că pentru 9 ore nu are rost să trag atât de tare. Dar apoi m-am ambiționat și am decis să tratez cu aceeași seriozitate concursul. Anul acesta a fost atipic: cu titularizarea în 12 iulie și susținerea lucrării de disertație a doua zi, în 13 iulie. Din această cauză, nu am mai putut candida cu noua specializare obținută în urma studiilor masterale.”

Pentru un profesor debutant, alcătuirea unei norme întregi la mai multe școli e o întreagă aventură, începând cu stabilirea orarului: ”Norma de bază o ai la școala în care sunt cele mai multe ore. În funcție de distribuirea acestora, încerci să găsești o modalitate de a le corela pe cele rămase în celelalte școli, ca să nu se suprapună. Predarea în mai multe școli e obositoare mai ales prin prisma timpului în care profesorul aleargă dintr-o parte în alta și al activităților extrașcolare, ceea ce presupune realizarea mai multor proiecte comparativ cu un profesor titular într-o singură școală. <<Școala altfel>> și <<Săptămâna verde>> au fost cele mai obositoare perioade din timpul anului școlar. În loc de două, s-au multiplicat, pentru că a trebuit să dezvolt proiecte în fiecare școală. Trebuie să fim conștienți că nu poți avea sentimentul unei apartenențe atunci când orele îți sunt împărțite în mai multe școli. O bucățică din tine este cu gândul într-o parte, o alta, în altă parte.”

O altă problemă cu care se confruntă profesorii este cea a navetei. Chiar dacă unele școlile din rural oferă mai multe perspective de dezvoltare profesională, au o infrastructură mai bună, chiar și elevi mai disciplinați, naveta este un element de care mulți profesori se feresc: ”În primul rând, e vorba de timpul pe care îl pierzi cu deplasarea. De exemplu, când am predat la școala din afara orașului, naveta îmi mânca aproape o zi întreagă. Mă trezeam la 6 dimineața și ajungeam acasă după ora 4 după-amiaza. În anul acela, eram și masterand. De la școală mă duceam direct la cursuri, la universitate. Un alt aspect e legat de partea financiară. Este o breșă în legislație, pentru că lasă decontarea transportului la nivelul și la înțelegerea dintre autoritățile locale și școli. Am fost dezamăgit când am văzut că pentru un an de navetă am primit 230 de lei.”

Cu toate aceste dificultăți, și încă multe altele rămase nespuse, Ionuț Mateș nu s-a dat bătut, pentru că întâlnirea cu elevii i-a adus satisfacții pe care banii nu le pot oferi: ”La clasă îmi place să fiu creativ. Am fost concurent la emisiunea <<Câștigă România>>, o experiență care, mai apoi, m-a ajutat să îi învăț pe elevi cum să-și gestioneze emoțiile, să fie mai deschiși, să aibă curajul de a adresa întrebări. În relația cu elevii, m-a ajutat și experiența din timpul liceului, învățând, de la profesorii mei, să ofer sfaturi, să fiu deschis către nevoile tinerilor, să îi încurajez. Am elevi care vin să-mi împărtășească boacănele pe care le fac, anumite apăsări sufletești sau anumite stări de angoasă”.

CITEȘTE ȘI: Petrecere şi voie-bună la Timişoara, pentru sârbii din întreg Banatul