Scrisoare de recunoştinţă pentru medicii Timişoarei
Într-o lume în perpetuă mișcare, o lume ce pare să uite de valorile umane eterne, mai există semeni capabili să manifeste vechile și bunele sentimente care ne fac să fim oameni. Unul dintre acestea este, cu siguranță, recunoștința, imboldul de a nu ignora binele care ți s-a făcut. Recent, am primit la redacție o scrisoare izvorâtă din gratitudine.
Cititorul nostru Mircea Nedelcu, pensionar din Hunedoara, a ales calea epistolară pentru a mulțumi unor cadre medicale timișorene pentru grija cu care l-au tratat. Reproducem mai jos textul integral al scrisorii lui, în speranța că gândurile sale frumoase vor ajunge la destinatari.
„Viața are mereu grijă să-ți arate când greșești. Doar să vrei să vezi și să recunoști. Pe mine, bunăoară, m-a <<aruncat>> în brațele sistemului medico-sanitar, mai exact ale medicilor și personalului medico-sanitar din Spitalul Clinic Județean de Urgență <<Pius Brânzeu>> Timișoara sau Spitalul Județean Timișoara, cum este mai cunoscut.
O boală grea și urâtă, despre care nu am să vorbesc acum pentru că altul este motivul acestor rânduri, mă încearcă de un an de zile, așa încât am avut ocazia să văd cu ochii mei, să simt pe pielea mea, ce oameni extraordinari luptă în această instituție pentru a reda pacienţilor o viață normală. Dar și mai îmbucurător este faptul că am avut prilejul de a vedea că România are tineri minunați care vor prelua ștafeta, doar că aici va fi nevoie de implicarea autorităților de stat si administrative, a factorilor politici, pentru a le asigura acestora motivația de a nu pleca pe alte meleaguri.
Ţin neapărat să-mi exprim toată gratitudinea și respectul faţă de cadrele medicale de la Secţia Chirurgie II, de dl. Conf. Univ. Dr Amadeus Dobrescu și de echipa sa de medici rezidenți (acei tineri minunați despre care vorbeam): dr. Capitanio Marco, dr. Paul Epure, dr. Vlad Drăgunescu și, nu în ultimul rând, faţă de asistentele și infirmierele Secției Chirurgie II condusă de Prof. Dr. Ciprian Duță.
Nu pot uita să mulțumesc astăzi, deși cu o întârziere pentru care îmi cer iertare, şi personalului Secției Diabet – Nutriție a aceluiași spital, echipei Conf. Univ. dr. Alin Albai, dar și celor de la Gastroenterologie, d-na Prof. Dr. Roxana Şirli.
Le sunt recunoscător tuturor pentru atenția și buna îngrijire și afirm cu toată responsabilitatea că, ajuns în acest spital, pacientul este, la propriu şi la figurat, <<pe mâini bune>>.
Mare, mare păcat că acești doctori minunaţi nu au încă, după atâția ani, și condițiile tehnice și materiale pe care le merită. Nu am cum mulțumi lui Dumnezeu pentru tot și pentru toate, pentru oamenii pe care i-a scos în calea mea spre ajutor. Mulțumesc tuturor și Îl rog pe Bunul Dumnezeu să le dea sănătate și putere pentru a-și îndeplini nobila misiune”, a scris Mircea Nedelcu, cititorul nostru hunedorean.
