SCANDALOS! De o săptămână, un timișorean încearcă în zadar să-și recupereze pensia „poprită“ de un bancomat. Pus pe drumuri, la 75 de ani, omul e disperat

Încetul cu încetul, progresul tehnologic pătrunde și în viața unei categorii de populație mai puțin deprinsă cu afișaje electronice, touch-screen-uri sau operațiuni bancare efectuate pe internet. Tot mai mulți pensionari reușesc, din acest punct de vedere, să țină pasul cu vremurile, numărul vârstnicilor care au optat să primească pensia pe card, bunăoară, fiind unul considerabil.

Ce te faci însă atunci când pârdalnicul de progres îți joacă feste și, după ce ai așteptat cu sufletul la gură ziua de pensie, descoperi că banii ți-au rămas suspendați, nu se știe cum, nu se știe unde, într-un spațiu la care nu ai cum să ajungi?

Când, la 75 de ani, ești pus pe drumuri, obligat să completezi formulare și să dai telefoane fără nici un rezultat, așteptând zadarnic să poți să-ți încasezi pensia fără de care frigiderul îți rămâne gol, iar medicamentele atât de necesare nu părăsesc raftul farmaciei?

Este o experiență pe care o trăiește, de o săptămână încheiată, Marius Păcuraru, unul dintre zecile de mii de pensionari ai Timișoarei.

În weekend-ul trecut, concitadinul nostru a trecut pe la bancomatul CEC Bank, prins în geamul de la stradă al agenției din Calea Șagului. Totul a decurs normal, operațiunea de extragere a sumei solicitate a fost, conform informațiilor de pe ecran, efectuată, bancomatul i-a restituit posesorului cardul personal, rugându-l pe pensionarul nostru, prin intermediul ecranului, firește, să aștepte banii. Este tocmai ceea ce face, de o săptămână bătută pe muchie, Marius Păcuraru.

Chiar dacă i s-au cam tăiat picioarele, căci nu-i de colo să rămâi fără 1.450 de lei, la cât se ridică pensia ghinionistei victime a progresului tehnologic, timișoreanul a purces la următorul bancomat CEC din zona, cel de la Piața Doina. Și-a verificat soldul contului, descoperind năucit că în acesta se lăfăiau exact… 12 lei. Era tot ce rămăsese din pensia lui, din care nici până astăzi domnul Păcuraru n-a văzut vreun sfanț.

Profesionalism și competență

Pe omul nostru nu l-a trăsnit vreun accident vascular cerebral, nici nu l-a luat cu strânsoare la inimă, deși, dată fiind situația, te-ai fi putut teme că pe cineva intrat de multișor în rândul septuagenarilor l-ar putea paște vreo nenoricire de acest fel. Nu, Marius Păcuraru s-a dovedit un om al vremurilor lui și, dibuind pe spatele cardului un număr de telefon apelabil în cazul unui bucluc întâmplat cu dreptunghiul de plastic, a format înșiruirea de cifre.

De la capătul celălalt al firului, o voce avizată l-a înștiințat că, sâmbătă seară fiind, activitatea bancară și-a luat, și ea, răgazul de weekend, sfătuindu-l să revină, luni dimineață, la agenție, unde își va putea recupera banii. Ceva mai liniștit, chiar cu buzunarul gol fiind, pensionarul s-a întors acasă, înființându-se luni la sucursala CEC Bank din Calea Șagului.

Și-a prezentat oful chiar șefei de agenție, Aurica Itu, care, cu profesionalismul și competența aferentă postului, i-a prezentat pașii care trebuiesc urmați pentru ca stimatul client al unității bancare unde semnează condica să se vadă cu sacii-n căruță și cu pensia în buzunar.

Domnul Păcuraru a completat așadar un formular de contestație, l-a înmânat șefei de agenție, pentru ca aceasta să-l transmită mai departe la București, la Direcția de carduri a CEC-ului. Într-o zi-două, l-a asigurat Aurica Itu pe pensionarul nostru, treaba se va rezolva, iar el își va putea recupera banii. Zilele au trecut, dar de la agenția din Calea Șagului n-a venit nici un răspuns.

Cu maximă operativitate, în cel mult… 120 de zile

Joi, Marius Păcuraru i-a mai făcut o vizită la locul de muncă Auricăi Itu, dar fără vreun rezultat. Dinspre Capitală nu venise nici un răspuns, banii trebuiau așteptați, cu răbdare, în continuare. Cum frigiderul cam țipa a gol, iar medicamentele trebuiau cumpărate, răbdarea pensionarului se cam apropia de sfârșit. A fost momentul în care, în disperare de cauză, vârstnicul a cerut ajutor „Renașterii bănățene“.

„Domnule dragă, am ajuns pe ultima sută de metri cu sănătatea și, dacă mă crezi sau nu, în frigider n-am decât apă de la fântână“, și-a încheiat deznădăjduit povestirea locatarul din Calea Șagului.

Câteva minute mai târziu, contactată telefonic, Aurica Itu ne prezenta, apelând din nou la profesionalismul și competența aferentă postului, pașii care trebuiau urmați etc, etc.

„Am trimis formularul de contestație la București, e treaba lor să investigheze. Există personal specializat care se ocupă de bancomate, nu avem căderea de a interveni în asemenea situații“, ne-a explicat șefa de agenție, interesându-se amabil dacă am înțeles.

I-am mărturist, cu umilința nepriceputului în chestiuni bancare, că partea cu formularul ne e destul de clară, dar o altă chestiune rămâne cu totul încețoșată pentru noi: nu prea pricepem de ce un bătrân de 75 de ani, care face luni o solicitare de a-și recupera dreptul lui bănesc, o pensie care i-a fost practic scoasă din buzunar de bancomatul CEC Bank, nu primește până joi măcar un răspuns, necum banii cuveniți, de la unitatea, la urma urmei, vinovată. Și, mai ales, cine-i asigură traiul pensionarului nostru de-a lungul a nu se știe câte zile de așteptare?

Se-nsărcinează cumva CEC-ul, din cauza căruia trage ponoasele Marius Pătrașcu, cu subzistența acestuia? Răspunsul a fost că, în conformitate cu normele CEC Bank, orice problemă de genul care îi dădea atâtea bătăi de cap cititorului nostru, își găsește rezolvarea „cu maximă operativitate“, într-un interval de timp care nu depășește… 120 de zile!

Cadou de sărbători

Ce să spunem, halal operativitate! Cu reglementările în mână, CEC-ul te poate pune să aștepți patru luni pentru a-ți rezolva o problemă ivită nu din cauza ta, nu din cauza Direcției de Pensii, care a virat banii, ci chiar din vina instituției intrate în folclor pentru antedecembrista asigurare „Azi la CEC un leu depui, mâine el va face pui“.

O fi fost valabilă zicala altădată, nu spunem nu, dar astăzi, leul depus la CEC pare a-ți da doar migrene și ghes spre nitroglicerina de pe noptieră, asta, firește, dacă mai ai niscaiva resurse să ți-o achiziționezi, având pensia „propită“ de bancomatul cu frunză de stejar.

Dată fiind situația, îi urăm lui Marius Păcuraru sănătate multă și stăpânire de sine, exprimându-ne convingerea că, totuși, nu vor trebui să treacă 120 de zile pentru a-și recupera banii.

Încurajarea nu e fără temei. Un caz identic a avut ca protagonistă o altă pensionară timișoreană, posesoare, de această dată, a unui card BCR. Povestea s-a petrecut identic: un bancomat solicitat sâmbătă seara a refuzat să elibereze banii, formularul de contestație a fost depus luni, femeia fiind anunțată telefonic, după „numai“ zece zile, că se poate prezenta la agenție pentru a-și recupera suma respectivă.

Ghinionul a făcut ca totul să se întâmple în preajma Crăciunului, iar pensia să ajungă la cea în drept taman în 31 decembrie, în ultima zi a anului. Un cadou de sărbători pe care numai o unitate bancară care acționează „cu maximă operativitate“ îl poate face clienților ei fideli, siliți să se descurce cum or putea cu traiul de zi cu zi, în timp ce banii lor rămân suspendați, nu se știe cum, nu se știe unde, într-un spațiu la care nu au cum să ajungă.