Când a apărut sloganul „credit doar cu buletinul”, românii au dat năvală la bănci, împrumutându-se pentru orice fleacuri, chiar dacă nu toate erau absolut necesare. Faptul însă că procedura de acordare a banilor era simplificată la maximum a avut un impact uriaş în rândul clienţilor, care au luat cu asalt băncile. Practic, dacă nu aveai credit cu buletinul, nu erai în trend, atât de bine a prins sloganul.
După o vreme, însă, „nebunia” a încetat, odată cu intervenţia Bancii Naţionale, care a condamnat acest gen de manipulare. Ca atare, consumul a scăzut, românii nemaifiind atât de interesaţi de noile oferte.
În criză de vânzări, retailerii şi băncile au inventat un nou slogan, cu un succes la fel de uriaş: „rate fără dobândă”. S-a plecat de la premisa că românii caută câştiguri imediate, iar faptul că li se oferă o facilitate financiară va reprezenta o ispită de nerefuzat. Aşa s-a şi întâmplat…
Clienţii sunt (mereu) în pierdere
S-a mers până acolo încât s-au emis carduri de cumpărături de ordinul zecilor de mii de lei, posesorii acestora putând achiziţiona produse fără nici un fel de dobândă. La început, s-a crezut că nu e adevărat, că sunt comisioane ascunse sau alte taxe invizibile, dar totul s-a lămurit: preţul de pe raft e acelaşi cu cel dacă plăteşti prin bancă, adică nu există nici un fel de dobândă.
Totuşi, rămâne întrebarea firească: chiar lucrează benevol băncile, doar de dragul românilor? Răspunsul e simplu: atât băncile cât şi retailerii încasează profituri uriaşe de pe urma acestui slogan, în timp ce clienţii sunt în pierdere.
Iată însă şi mecanismul prin care, mai ales în perioada sărbătorilor, se manipulează ordinar, fără ca instituţiile statului să intervină… Să zicem că e vorba de un televizor pe care un retailer îl scoate la vânzare cu 1.000 de lei, preţul la raft.
Luat prin bancă, cu rate lunare, preţul final al televizorului ar ajunge la 1.500 de lei, lucru absolut firesc în orice economie de piaţă. S-a constatat, însă, câ vânzarea nu prea merge, din două motive: cumpărători „cu banul jos” sunt prea puţini, dat fiind preţul destul de ridicat al produselor; prin bancă, lumea nu se înghesuie, din cauza dobânzilor, românii nefiind deloc încântaţi că trebuie să plătească în plus.
Un concept scandalos
Astfel s-a născut ideea „ratelor fără dobândă”, un concept pe cât de manipulator, pe atât de scandalos. Ce a făcut retailerul ca să vândă televizorul care valora 1.000 de lei? Aici e toată chichiţa: în loc să-l ieftinească, aşa cum ar spune legile economice, l-a scumpit, afişând la raft preţul de 1.500 de lei, exact cât ar costa şi dacă ar fi cumpărat în rate!
Aşadar, televizorul costă la raft 1.500 de lei, iar dacă îl iei în 24 de rate lunare, ajungi să scoţi din buzunar tot 1.500 de lei.
Pare neverosmisil, dar asta este realitatea, dintr-o explicaţie simplă, clară şi logică: preţurile trebuie să fie identice, pentru a putea susţine astfel sloganul „rate fără dobândă”.
Citeşte şi:
Persoanele care au luat NUROFEN au fost păcălite. Înşelătoria gigantului farmaceutic
Cumpărătorul este atras într-o capacană meschină, în care este umflat artificial preţul de pe raft, tocmai pentru ca el să opteze pentru achiziţionarea produsului (televizor, maşină de spălat, frigider, robot de bucătărie) prin bancă, unde nu plăteşte dobândă.
Cine pierde şi cine câştigă din această afacere? În primul rând, retailerii fac profituri fabuloase, întrucât volumul vânzărilor prin bancă creşte enorm, tocmai datorită acestui slogan.
În al doilea rând, băncile sunt în mare câştig, clienţii retailerilor devenind, automat, şi clienţii instituţiilor bancare.
În al treilea rând, cei care cumpără un produs prin bancă nici nu pierd, nici nu câştigă, pentru că ei achită dobânzile normale, doar că li se induce sesnzaţia că nu au plătit nimic în plus; în ultimul rând, pierd enorm cei care cumpără cu „banul jos”, întrucât ei achită preţul umflat al produsului, în cazul de faţă, televizorul cu 1.500 de lei, în loc de 1.000 de lei.
Culmea e că toţi sunt mulţumiţi: retailerii şi băncile pentru câştigurile realizate, în timp ce clienţii sunt fericiţi doar pentru că li se pare că au făcut o afacere bună.
dupa logica voastra ( ce pare corecta) tot ce vinde Dedeman ,Practiker , emag..etc prin Card avantaj ascunde in pret si dobanda si taxe pt banca.Cei care platesc cash dau acelasi pret insa nu beneficiaza de rate. Hornbach vinde putin mai ieftin ,aceleasi produse ,insa nu accepta Card Avantaj pe rate,decat toata suma odata. Ceea ce presupune ca unele magazine vand mai scump datorita acordurilor ce le au cu bancile.
Scrieti prostii iarasi. Preturile nu sunt umflate asa cum spuneti. Pentru un card de cumparaturi se achita taxa de 50 lei la emitere, se plateste 5 lei/luna taxa de administrare ca pt orice alt card, iar la terminarea ratelor „fara dobanda” in cazul in care clientul doreste sa renunte la card se percepe o taxa de 200 lei (nu chiar toate bancile,ci majoritatea). Ca si concluzie tv costa 1000 lei, iar banca va castiga 50+5×24+200=370 lei care se numesc taxe, nu dobanda. Asta e defapt inselatoria!
Din cate stiu eu, pe langa taxele de administrare si de deschidere nu exista dobanda sau alte taxe ascunse. Tot castigul bancilor vine din dobanzile care se aplica daca rata nu e platita. In fiecare luna, de platit, este rata (cu dobanda 0) SAU suma minima de rambursat, care de fapt este rata pe 24 luni a valorii retrase/platite +dobanda. Acolo este tot castigul bancilor, pentru ca aceea dobanda este mai mare decat la un credit de nevoi personale. Bancile se bazeaza pe faptul ca clientii nu vor achita rata integral, cand au varianta de a achita o suma mult mai mica fara nici o penalizare.
Magazinele participante suporta comisionele bancii din cauza aceasta nr. ratelor si bancile cu care au contract difera de la un magazin la altul. Totusi posibil sa averi dreptate intr-o privinta magazinele sa-si calculezeco marja de adaos prin care sa acopere dobanzile bancilor platite in numele clientilor dar marja oricum ii infinit mai mica decat dobanda practicata de banci daca ai lua credit de nevoi personale
Sabo: vorbesti de parca mai cunosti pretul real la vreun produs. asa pot sa spun si eu ca scrii prostii. Acuma pe bune. La rulajul pe care il au magazinele mari gen emag, discounturile pot fi semnificative. Iar emag, nu este un magazine ieftin, e doar o iluzie.
Daca nu ar vinde in rate, iar n-ar fi bine… ar racni toti „sa dea pe rate, dom’le, sa ne putem si noi permite”. Acum se da pe rate, si iar nu-i bine, pentru ca, virgula, consumatorul roman vrea pretul cel mai avantajos posibil, in rate fara dobanzi, si daca se poate sa-i livreze televizorul acasa… in aceeasi zi… Mai baieti, poate mai stiti vorba aia veche „si cu mandra si cu draga nu se poate”. Ori, ori… sau varianta mai deocheata: „si cu s–la-n cur si cu sufletul in rai nu se poate”
Am urmarit evolutia pretului la masina de paine tefal bread of the world pe parcursul a mai multe luni, in mai multe magazine. Pretul nu a scazut sub 800 lei. De black friday, emag a dat-o in rate fara dobanda la star bt, raiffeisen card, garanti card, card avantaj, etc. cu 549 lei, ocazie cu care am luat-o si eu. Deci, unde e umflarea artificiala a pretulu???