SCANDALOS! Cum ne-am ars TOŢI cu factura de gaz de la E.ON

Indiferent dacă facturile lor poartă antetul E.ON Gaz sau GdF Suez (rebrenduit ENGIE), consumatorii au plătit ani întregi gaze mai scumpe decât ar fi trebuit, sumele fiind umflate cu procente bune.

Aceasta este concluzia unui raport al Curții de Conturi, potrivit căreia nici contractul de privatizare în urma căruia Distrigaz Nord a ajuns în portofoliul nemților de la E.ON și nici cel grație căruia Gaz de France Suez s-a pricopsit cu Distrigaz Sud n-au fost respectate.

Publicat recent, raportul instituției de control arată cu degetul Ministerul Energiei, a cărui pasivitate a scos lunar din buzunarul românilor cu 15 la sută mai mult decât ar fi trebuit aceștia să achite drept contravaloare a gazelor consumate.

Este vorba de o clauză care figurează în contractele de privatizare și care impunea „aplicarea, pentru prima perioadă de reglementare, a unei reduceri de 15 la sută asupra tarifului de distribuţie a gazelor naturale stabilit de Autoritatea de Reglementare (abatere identificată în cazul Contractului nr. 6/2004 privind privatizarea SC Distrigaz Sud SA Bucureşti şi a Contractului nr. 7/2004 privind privatizarea SC Distrigaz Nord SA Târgu-Mureş)“, după cum dezvăluie raportul Curții de Conturi.

Iar cum o reducere a tarifului de distribuție ar echivala cu o scădere a prețului final plătit de consumatori, reiese că, vreme de mai bine de trei ani (prima perioadă de reglementare desemnând intervalul 2005-2008), abonații E.ON Gaz pe de o parte, precum și cei GdF Suez pe de cealaltă, au plătit facturi umflate cu o valoare egală cu procentul la a cărui aplicare n-a vegheat Ministerul Energiei.

Ce-i drept, de privatizare s-a ocupat efectiv Ministerul Economiei, contractele fiind apoi preluate de cei de la Energie. Nici una dintre aceste instituții nu are însă atribuții în privința stabilirii prețului la gaze, acestea revenind unei alte entități, Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei.

Cu toate aceste, Curtea de Conturi a pus în vedere Ministerului Energiei rezolvarea situației. Un talmeș-balmeș birocratic, așadar, din care marele perdant rămâne tot consumatorul, al cărui buzunar a fost ușurat cu largul sprijin al nepăsării intituționale.

Ce-i drept, ipoteticul ghes pe care l-ar putea avea Ministerul Energiei (deținător al unui pachet de 13,51 la sută din titlurile E.ON Distribuție) de a reglementa situația ar fi probabil frânat de experiențele trecute pe care statul român le-a avut cu companiile producătoare de energie, procesele intentate acestora tot după controale ale Curții de Conturi fiind pierdute pe rând la Curtea de Arbitraj de la Paris.

După italienii de la Enel (2013) și cehii de la CEZ (2014), cei de la E.ON au avut și ei câștig de cauză în disputa cu statul român, reprezentat de Societatea de Administraţie pentru Participaţii în Energie. Dacă statul cerea E.ON despăgubiri de 33 de milioane de euro pentru neîndeplinirea unor clauze din contractul de privatizare al fostei Electrica Moldova, acum este obligat să le plătească nemţilor cheltuieli de judecată de circa două milioane de euro.

În aceste condiții, este greu de crezut că dezvăluirile Curții de Conturi se vor lăsa cu urmări favorabile pentru consumatori, acestora nerămânându-le, probabil, decât să pună cruce banilor plătiți în plus.