Deși grădinița de flori din curte aduce o explozie de culoare, în interior, Csato Ilonka înmoaie pensula în alb pentru a înzăpezi peisajul.
”Cel mai mult îmi place să reprezint iarna. Folosesc ca modele imagini de pe internet. Majoritatea lucrărilor sunt în ulei, cu acril am doar trei tablouri. Am început pe la zece ani și, de atunci, timpul liber mi-l petrec în fața șevaletului. Mă apuc după-masa și lucrez simultan la mai multe tablouri pentru a-i da timp culorii să se uscuce. Într-o zi, cel puțin două-trei ore le dedic picturii. Uneori, însă, nu am timp să mă apuc de treabă”, spune femeia care mărturisește că a început să picteze având ca mentor o altă fiică a satului de vârstă apropiată.
”Dintre cei peste 800 de locuitori ai Dumbravei, opt sunt pictori. Mama mea, Ihasz Estera, pictează de la vârstă preșcolară. A învățat singură, fără a urma vreun curs de specialitate. Și fratele meu, Ihasz Ioan, a pictat din copilărie și până la terminarea facultății, dar în prezent, din lipsă de timp, a luat o pauză mai lungă. A mai fost o pictoriță, Szabo Ana, care însă a decedat. Pictează însă în prezent trei nepoate ale sale, Erdei Maria, Veres Ana și Szabo Agnes. De asemenea, Meszaros Francisc și Eva Adespei își dedică timpul liber acestei pasiuni. Primul pictor din localitate a fost Vizi Adalbert, care însă a trecut în neființă”, a precizat Bors Eva, referentul cultural al comunei Dumbrava.
Dintre toți mânuitorii pensulei și ai penelului din satul timișean, doar Ihasz Estera a expus dincolo de granițele localității – la Făget și în Ungaria-, însă o parte dintre lucrări nu au mai găsit drumul spre casă… Un motiv în plus ca arta să rămână acasă, la Dumbrava, nefiind dăruită în schimbul unor sume de bani, ci doar din inimă.
