Sătenii dintr-o comună timişeană se întorc din Spania. Cu bani şi cu planuri măreţe

Sătenii dintr-o comună timişeană plecaţi în Spania au început să se întoarcă acasă. Au venit cu banii strânşi şi cu planuri măreţe. Şi-au amenajat casele lăsate şi s-au apucat de treabă. Primarul din Giera, Victor Hotean, consideră că aceşti oameni şi-au schimbat şi mentalitatea în ceea ce priveşte munca şi nu se tem să lucreze din greu.

Gabriela Ianoş a plecat din România îmediat după 1989. „Soţul meu a fost cel care a luat această decizie. Avea un verişor în Spania care i-a spus să meargă acolo, că va câştiga bine. El a plecat primul, la cules de struguri şi după câteva luni l-am urmat, eu şi cei doi copii. Opt luni a lucrat acolo pe plantaţie, după care a găsit un alt loc de muncă, unde a muncit legal, cu acte în regulă”. Gabriela spune că spaniolii sunt oameni primitori, foarte buni: „Când am ajuns acolo, în casa din Spania nu aveam mobilier. Sătenii mi-au adus de toate. Fiecare vecin a venit cu câte ceva”.

Patru ani a fost casnică, s-a ocupat de creşterea copiilor, timp în care a învăţat şi limba. Copiii au mers la şcoală în Spania, iar după o vreme, Gabriela a făcut un curs de infirmiere şi s-a angajat la un azil de bătrâni. Timişeanca spune că nu i-a fost greu, pentru că instituţia avea instalaţii de ridicare a celor imobilizaţi. „Meseria mi-a plăcut”, precizează femeia. O perioadă a muncit ca ajutor de bucătar. Şapte ani, în care a învăţat să facă tot felul de bunătăţi cu specific spaniol. Cea mai ciudată dintre ele: urechi de porc fierte şi apoi trase la grătar, servite cu maioneză cu usturoi.

 

Dorul de casă

În cei 14 ani în care au muncit şi locuit în Spania, dorul de casă i-a măcinat în fiecare zi. „Gândul îmi era mereu la căsuţa mea, dar de sărbători îmi era şi mai greu. De multe ori plângeam, când mă gândeam la familia mea, la prieteni, la satul meu… Locuiam într-un sat lângă Valencia, şi la ei sărbătorile sunt altfel. Pentru spanioli, vinerea e cea mai importantă zi din săptămână, iar la ei Crăciunul se petrece cu prietenii, iar Revelionul cu familia”, şi-a amintit Gabriela.

 

O singură dată la coridă

În anii petrecuţi în Peninsula Iberică, familia Ianoş a avut prilejul să participe la o singură coridă. „A fost cea mai neplăcută experienţă. Pot spune că la un asemenea spectacol nu mă mai duc”, a spus timişeanca.

 

Procesiune cu Fecioara Maria

La doi kilometri distanţă de comuna spaniolă unde munceau bănăţenii, se afla o catedrală la care, o dată pe an, avea loc o procesiune impresionantă. 16 bărbaţi transportau un portret imens al Maicii Domnului, cu zeci de beculeţe.

 

Criza, bat-o vina!

După 14 ani de locuit şi muncit în Spania, economia a început să se clatine. Azilul de bătrâni s-a închis, afacerile în agricultură nu prea au mai mers şi atunci familia Ianoş a decis să se întoarcă acasă.

 

Nicăieri nu-i ca acasă

Acum, Familia Ianoş e fericită. Soţul lucrează din nou în agricultură, unul dintre băieţi s-a căsătorit, iar Gabrielei îi e dor, din când în când, de prietenii din Spania.


DISCLAIMER

Atenţie! Postaţi pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiţi aici regulamentul: Termeni legali şi condiţii.

Un raspuns la “Sătenii dintr-o comună timişeană se întorc din Spania. Cu bani şi cu planuri măreţe

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare