Sărmanii de lângă noi. O familie năpăstuită de soartă trăieşte într-o cocioabă, la marginea Timişoarei

De 16 ani, o zonă din Blaşcovici este ocupată de persoane năpăstuite de soartă. În tot acest timp, acolo s-au născut copii, au murit doi părinţi, iar doi gemeni au dispărut ca într-un „triunghi al Bermudelor”. De şase ani, pe partea opusă a străzii, o altă familie şi-a construit, în timp, o cocioabă. Toţi par să fie departe de ochii lumii, de cei care ar trebui să le ofere un sprijin, să-i integreze într-un program, să le ofere măcar o şansă la o viaţă normală.

Patru persoane, în două cocioabe

În şase ani, familia care locuieşte printre vilele înălţate semeţ în zonă şi-a construit două cocioabe, ba chiar şi o „cameră tehnică”, în care probabil îşi păstrează diverse obiecte. În bojdeuci locuiesc Andrei Şoina, în vârstă de 60 ani, cu „baba lui” – cum o numeşte pe soţia sa, bolnavă de cancer, Mircea Ghiula Boţ şi fiica sa, Ana Maria Denisa.

Nici ei nu ştiu de ce n-au casă

Nu îşi amintesc de ce nu au casă sau prin ce conjunctură au ajuns să trăiască aşa. „Am depus o cerere la primărie, pentru o locuinţă socială, încă din 2001, dar cei de acolo au considerat că nu suntem cazuri sociale, nu ne încadrăm în cerinţe, aşa că stăm aici. Nu ştiu cât vom mai putea locui în astfel de condiţii, probabil până când îşi termină omul ăsta casa”, spune Mircea Boţ arătând spre un imobil în construcţie.

De altfel, pe proprietarul acestuia îl mai ajută din când în când la lucru şi de aceea îi este permis să stea pe acel teren. „Locuim aici de şase ani şi nu ne-a băgat nimeni în seamă. Dincolo (şi arată spre partea opusă a străzii) a mai stat o familie, timp de 16 ani. Soţii avut doi gemeni. Mai întâi a murit mama copiilor, bolnavă, apoi tatăl, tot suferind”, spune Boţ.

Umblă vorba prin cartier…

Nu se ştie exact ce s-a întâmplat cu cei doi copii gemeni. Locatarii de la blocurile de garsoniere din Blaşcovici spun că îi mai văd la magazinele din zonă, că au crescut şi, din câte ştiu ei, merg la cerşit prin Gara de Nord sau în alte locuri din oraş. „L-am văzut pe unul – frumuşel mai era pe vremuri! – blond, drăguţ. Acum avea însă o pungă de aurolac…”, spune o locatară din Blaşcovici.

Cui lăsăm copiii nevinovaţi?

Nu a fost vina ei că s-a născut într-o familie care nu a ştiut să îşi gestioneze traiul de zi cu zi, însă acum suportă nişte consecinţe care o vor afecta întreaga viaţă. Ana Maria Boţ spune că a fost la şcoală, unde a urmat patru clase, ba chiar a încercat să recupereze cât mai mult, optând să meargă la ore şi după-amiaza. Problema, spune tatăl fetei, este că nu are nici un fel de act, nici măcar certificat de naştere, aşa că a fost dată afară de la şcoală.

„Mama ei şi-a dat la naştere un nume fictiv. Eu am fost cu o doamnă de la protecţia copilului şi am umblat să-i fac acte, să o caut pe mamă, să vină să dea o declaraţie că ea este mama naturală a fetei, dar nu vrea. Ea stă când aici în judeţ, când în afara ţării. Nu ştiu cum să rezolv problema”, susţine tatăl Anei.

O dorinţă simplă

Cazul familiei Boţ este unul, poate, reprezentativ pentru sistemul de asistenţă socială din România. Dreptul la educaţie pe care această fată îl are îi este interzis, din cauza birocraţiei, dar şi a nepăsării autorităţilor. E drept, fata provine dintr-o familie destrămată, ai cărei membri nu ştiu exact încontro să se îndrepte pentru a găsi un sprijin, însă aceasta nu înseamnă că fata trebuie abandonată definitiv.

„Îmi doresc să mă duc la şcoală. I-am spus lui tata că dacă îmi face rost de acte, chiar şi când voi avea 20 de ani, tot o să mă duc să învăţ”, spune Ana Maria.

Nu e uşor, cu siguranţă, să te apropii de sufletul acestor oameni, poate şi pentru faptul că au o viaţă care i-a înăsprit foarte mult. Uneori, din dorinţa de a arăta că încearcă să ţină pasul cu alte persoane, prezintă o realitate puţin „înflorată”. Unii oameni îi privesc cu scepticism şi chiar îi judecă după aparenţe. Acest lucru nu îi absolvă pe reprezentanţii autorităţilor să se implice în ajutorarea lor.