Astăzi, credincioşii ortodocşi, dar şi cei romano- şi greco-catolicii aduc cinstire Sfântului Ierarh Nicolae al Mirelor Lichiei, una dintre cele mai iubite şi venerate personalităţi ale creştinismului de pretutindeni.
Praznicul din 6 decembrie face trimitere la data în care Sfântului Împărat Constantin cel Mare i-a apărut în vis Nicolae, cerându-i să ierte trei tineri nevinovaţi. Aceia, guvernatori locali acuzaţi fără temei de complot împotriva Cezarului, urmau să fie omorâţi a două zi, însă au fost eliberaţi.
Sfântul Ierarh Nicolae a fost pus adesea la un loc cu apostolii pentru viaţa sa înduhovnicită, marile sale minuni şi actele lui de milostenie. Născut în jurul anului 280 şi trecut la Domnul în jurul anului 345, el a venit pe lume într-o familie bogată, în localitatea Patara din provincia Lichia, din partea asiatică a Turciei de astăzi.
A dobândit primele noţiuni despre credinţă de la unchiul său, Nicolae, şi a impresionat prin inteligenţă, blândeţe şi nobleţe sufletească încă din fragedă tinereţe. Pentru convingerile sale religioase, el a fost prins şi întemniţat împreună cu alţi creştini.
Sfântul Ierarh Nicolae a fost înzestrat de Dumnezeu cu puterea de a săvârşi miracole, fiind considerat sfânt de către popor încă din timpul vieţii. El a salvat Cetatea Mira de foamete, dar şi sufletele a două fete ce ar fi urmat să-şi scoată familia din sărăcie dând cinstea pe desfrânare, după ce le-a pus la fereastră câte o pungă cu bani.
Tot despre sfântul sărbătorit anual în 6 decembrie se spune că ar fi salvat de la naufragiu, prin rugăciune, şi nişte marinari. Iubit încă din timpul vieţii sale, ierarhul din Mira a început să fie venerat mai cu seamă din secolul al VI-lea, la peste două sute de ani de moartea sa. În veacul al X-lea, cultul sfântului s-a răspândit repede şi în Apus, iar în perioada cruciadelor, nenumărate Sfinte Moaşte au fost luate din Răsărit şi transportate în Vest.
Până în zilele noastre, există numeroase lăcaşuri de cult împodobite cu fresce biografice ce înfăţişează principalele momente din existenţa Sfântului Nicolae.
Acestea prezintă naşterea lui, imagini cu viitorul episcop al Mirelor Lichiei învăţând carte, lângă educator, cu hirotonia sfântului întru diacon, cu Sfântul Ierarh Nicolae aruncând bani în casa celor două fete sărace, cu minunea pe care a săvârşit-o înviind un corăbier, cu ungerea lui ca episcop sau cu sfântul în temniţă, primind Evanghelia de la Hristos.
Tradiţii şi obiceiuri din bătrâni
Datorită minunilor pe care le-a făcut, Sfântul Nicolae este cunoscut drept ocrotitor al celor acuzaţi pe nedrept, al comercianţilor şi al călătorilor, al fetelor nemăritate, al mireselor şi, în mod particular, al copiilor. De aceea s-a încetăţenit tradiţia ca, în noaptea de 5 spre 6 decembrie, cei mici să primească daruri în numele Moşului cel bun despre care se ştie că şi-a împărţit sărmanilor întreaga avere, fără a păstra nimic pentru sine.
Copiii tuturor ţărilor creștine au fost învățați că, în ajunul sărbătorii, Moş Nicolae vine şi le încarcă galoșii, bocancii sau bradul cu dulciuri şi jucării, dar unii găsesc şi câte o nuielușă.
Colindele românești pomenesc, în plină iarnă, despre „florile dalbe, flori de măr”. Jordiţa sfântului prăznuit în 6 decembrie era, odinioară, una de măr şi se credea că, dacă aceasta va înflori până la Naşterea Domnului, Nicolae a mjlocit pentru iertarea păcatelor posesorului crenguţei în cauză.
În unele sate există obiceiul ca, în ziua de Sfântul Nicolae, feciorii să se organizeze în cete şi să-şi aleagă gazda unde vor merge pentru repetiţiile colindelor de Crăciun şi de Anul Nou. Potrivit tradiţiei, în 6 decembrie nu se aduc în dar obiecte ascuţite sau de culoare neagră, şi nici mărgele, căci se spune că aduc ghinion.
Sfântul Nicolae se numeşte în credinţa populară Sân` Nicoară. El păzeşte Soarele care încearcă să se strecoare pe lângă el spre tărâmurile de miazănoapte pentru a lăsa lumea fără lumină şi căldură.
