REVOLTĂTOR! O timișoreancă invalidă și cu o duzină de boli este lăsată să se descurce pe cont propriu

O femeie de 71 de ani, rămasă infirmă în floarea vârstei, în urma unui accident de muncă, a acumulat pe parcursul vieții nu mai puțin de 12 boli care au lăsat-o neputincioasă. Cu toate acestea, autoritățile timișene din domeniu au încadrat-o în gradul II de handicap fără însoțitor, deși ea nu își poate face toaleta fără ajutor, nu se poate îmbrăca sau încălța și nici lega la șireturi, nu poate să-și prepare mâncarea și nici să-și taie alimentele în farfurie, ba mai mult, are incontinență urinară și probleme locomotorii care fac dificilă deplasarea chiar și pe distanțe mici.

”Recent, am solicitat schimbarea încadrării din gradul II de handicap, în gradul III cu însoțitor, dar pentru că soțul m-a târât de la ambulanță și până în fața comisiei și pentru că pot mânca ținând lingura cu mâna dreaptă, am primit tot gradul II, motiv pentru care am depus contestație. Soțul meu are 75 de ani și mă ajută cum poate, dar am fi avut nevoie de sprijin. El fuge repede la magazin și se întoarce acasă pentru a mă ajuta să ajung la toaletă și să o pot folosi. Tot el face și mâncarea și mă servește ca pe un copil”, mărturisește Maria Constantinescu.

Într-adevăr, pentru fiecare boală în parte femeia nu poate primi gradul III de handicap cu însoțitor, dar, per global, situația sa este dezastruoasă.

La 19 ani și-a pierdut mâna stângă

Maria Constantinescu a rămas în imposibilitatea de a-și folosi mâna stângă pe când avea doar 19 ani și lucra la ”1 Iunie”. ”Am suferit un accident de muncă. Mi-am tăiat tendoanele de la încheietura mâinii stângi la mașina de tricotat. Am fost în pensie de boală timp de șase ani pentru că nu mai simțeam nimic în acel membru. Apoi am revenit la același loc de muncă însă pe un alt sector, la sortat confecții, pentru că nu puteam folosi decât dreapta. Apoi, am fost trecută la magazie, pentru că aveam probleme cu picioarele. În 1992, am fost încadrată și în gradul II de handicap. Am ieșit la pensie la 65 de ani”, povestește timișoreanca.

AVC, Parkinson, gonartroză și coxartroză bilaterală…

Potrivit scrisorii medicale eliberate de Corina Vancea, de la Spitalul Municipal Timișoara, Maria Constantinescu suferă de spondilodiscartroză lombară, gonartroză și coxartroză bilaterală, boala Parkinson (stadiul II/III după scala Hoeken Yahr), sechele de accident vascular cerebral (AVC) ischemic, tulburare depresivă recurentă, sindrom de deteriorare cognitivă, vezică hiperactivă, incontinență urinară, hipertensiune arterială cu risc cardiovascular foarte înalt și diabet zaharat de tip 2.

”În plus, în primăvară, pentru că nu îmi pot păstra echilibrul, am căzut și mi-am rupt mâna stângă. Situația s-a repetat și în urmă cu câteva zile. Când am chemat salvarea, am fost cărată pe scări cu scaunul de la etajul al doilea din blocul unde locuiesc până la mașină. Dacă ar fi să cobor singură scările, cu tot sprijinul oferit de soț, ajung jos în 30 de minute. Soțului îi ia cinci minute până mă duce din cameră în baie deși încăperile sunt alăturate. Problema e serioasă pentru că am incontinență urinară și am nevoi dese, atât ziua cât și noaptea. Mi-a făcut bărbatul-meu un scaun cu gaură și cu o găleată atașată, însă tot trebuie să mă ajute să ajung din pat pe scaun. Nu folosesc scutece pentru că sunt grea și el, la 75 de ani, nu mă poate schimba. Destul că mă spală, mă îmbracă și mă ajută să mănânc. Și totuși cei de la comisia de evaluare în grad de handicap de la Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Timiş mi-au refuzat cererea de a avea însoțitor. Când am fost internată în spital, a fost și soțul cu mine pentru că cei de acolo nu și-au asumat nevoia mea permanentă de îngrijire, având personal insuficient”, spune Maria Constantinescu.

handicapCum stă treaba cu încadrarea în grad de handicap

Conform legislației actuale, pe lângă invaliditatea mâinii stângi, afecțiunile osteo-articulare, boala Parkinson și sechelele AVC-ului o califică pe Maria Constantinescu drept o persoană cu handicap. Toate aceste probleme de sănătate, luate separat, o plasează, în urma unei evaluări severe, în gradul II de handicap fără însoțitor.

Per total, însă, conform scăriilor de incapacitate folosite la evaluarea pacienților, femeia se încadrează la independență asistată, fapt susținut și de medicii care au consultat-o. Mai exact, are nevoie de ajutor la îmbrăcat, la baie și la efectuarea toaletei, este nedeplasabilă prin forțe proprii și o face cu sprijinul unei persoane (dispozitivele neputând fi folosite, din cauza faptului că are pierderi de echilibru și o capacitate scăzută de menținere a poziției și mers anormal) și nu se poate autogospodării.

”Am ajuns la comisia de evaluare cu ambulanța, iar membrii ei i-au reproșat soțului meu că m-a susținut să mă deplasez până la ei. Dacă ar fi venit ei la mine la mașină, poate astăzi altfel ar fi stat situația”, se plânge femeia.

Comisia nu greșește decât în puține cazuri

Nemulțumită de evaluarea comisiei, Maria Constantinescu, influențată de opiniile medicilor timișoreni, a depus contestație la Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap ce funcționează în structura Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și a Persoanelor vârstnice, for cu activitate decizională în soluționarea contestațiilor la certificatele de încadrare în grad și tip de handicap emise de comisiile de evaluare județene.

”Dacă la reevaluarea dosarului se va constata că a fost încadrată greșit – ceea ce e rarisim – își va primi retroactiv drepturile care i se cuvin. În schimb, dacă acest lucru nu se va constata, se va menține încadrarea dată”, a declarat Smaranda Marcu, purtător de cuvânt a DGASPC Timiş.

Nu putem uita că, în urmă cu câțiva ani, circa 100 de persoane din comuna timișeană Racovița aveau acte doveditoare că sunt nevăzători și, în același timp, foloseau permisul de conducere. Ori, mai recentul caz de la Lugoj, când o doctoriță primea mită pentru încadrarea într-un grad mai mare de handicap. E ”bine” că în prezent evaluările solicitanților s-au înăsprit, iar pentru a beneficia de însoțitor, aceștia probabil că ar trebui să prezinte și tulburări de deglutiție, de respirație și de limbaj.

Maria Constantinescu ar fi trebuit să rămână de tânără în pensie de boală sau n-ar fi trebuit să se… încăpățâneze să se deplaseze pe distanțe mici, ci să stea țintuită la pat, cu scutece, și să susțină în fața comisiei că nu se poate hrăni singură (ceea ce e parțial adevărat, pentru că nu poate decât să ducă mâncarea la gură, nu să folosească un cuțit și o furculiță) și poate așa ar fi primit un ajutor și nu și-ar fi rupt mâna din nou pentru că a încercat să se mute de pe pat pe scaunul-toaletă în timpul în care soțul său dăduse fuga la cumpărături. Ar fi fost atunci toată lumea mulțumită?


DISCLAIMER

Atenţie! Postaţi pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiţi aici regulamentul: Termeni legali şi condiţii.

Lasă un răspuns