Prof. Cecilia Bundău, directoarea Grădiniţiei „Nikolaus Lenau” Timișoara: „Copilul trebuie iubit, dar și învățat că în viață există reguli”

Istoria învățământului în limba germană din Timișoara a început în urmă cu aproape un secol și jumătate, mai precis în anul 1870, odată cu înființarea Liceului Teoretic „Nikolaus Lenau”. De-a lungul timpului, instituția de învățământ a reușit să își creeze o impresionantă carte de vizită, printre absolvenți aflându-se și doi câștigători ai Premiului Nobel. În anii 20 ai secolului trecut, la Timișoara a fost înființată și prima grădiniță cu predare în limba germană, „Franz Lukas”, căreia i s-a alăturat, în anii 50, Grădinița PN 22. La începutul anilor 2000, Grădiniței PN 22 i s-a schimbat denumirea în Grădinița „Nikolaus Lenau”, instituție de învățământ cu predare a limbii germane ca limbă maternă, care își desfășoară activitatea în două locații, respectiv: Grădinița „Nikolaus Lenau” de pe strada General Grigorescu nr.3 și grădinița arondată „Franz Lukas” de pe str. Ghirlandei nr.2. Din anul 2015, Grădiniţa „Nikolaus Lenau” este condusă de prof. Cecilia Bundău.

– Aveți o carieră de peste două decenii în învățământ, ani în care ați fost dascăl pentru mii de copii. Ce v-a determinat să alegeți această profesie?

– Am ales, aș putea spune, mai mult forțată de situația industriei din primii ani de după Revoluție. Eram un tânăr inginer chimist, iar chimia se „dezmembra” la acea vreme, motiv pentru care, profitând de faptul că știam limba germană, m-am îndreptat spre învățământ. Cel în limba germană pierdea la acea vreme multe cadre, așa că mi-a fost relativ ușor să îmi găsesc un loc de muncă în învățământul cu predare în limba germană. Așa am ajuns la Grădinița „Nikolaus Lenau”, loc unde activez din anul 1993, cu două mici pauze. Și nu am regretat nici o clipă alegerea făcută!

– Ați predat, în cele două mici pauze, la două licee, cel sanitar și cel de chimie. Dar ați ales să vă întoarceți în învățământul preșcolar.

– Mi-a plăcut munca alături de copiii mici, care sunt un izvor de energie pentru cei din jurul lor, și mi-au plăcut mult atmosfera și colectivul din această grădiniță.

– Munca într-o instituție de învățământ ca Grădinița „Nikolaus Lenau”, una dintre cele mai bine cotate din Timișoara, atât ca dascăl, dar şi ca director, vine la pachet cu provocări și satisfacții. Care a fost cea mai mare provocare?

– Să preiau conducerea, în momentul în care fosta directoare s-a îmbolnăvit grav. Am fost, în momentele acelea, şi dascăl, și director. Dar și satisfacțiile au fost, în toți acești ani, pe măsură. Sunt, în același timp, bucuroasă și mândră când îi văd pe foștii mei elevi realizați în viață. Chiar acum am primit pe mail vești despre o fostă elevă, și o fotografie: parcă mai ieri era aici la grădiniță, iar acum este proaspătă absolventă de Medicină.

– Ce îi determină pe părinți să își înscrie copiii la Lenau?

– În opinia mea, unul dintre motive ar fi acela că le insuflăm copiilor și ceva din spiritul german. Și se gândesc că le va fi de folos mai târziu în viață. Noi derulăm de ani buni programe structurate pe evenimente caracteristice din viața șvabilor bănățeni: Erntedankfest – Ziua Recoltei, Sankt Martin Fest – Sărbătoarea Sfântului Martin, cu lampioane, Adventul – perioada de pregătire a Crăciunului. Astfel, arătăm acestor copii cultura germană și tradițiile șvabilor. Am lăsat intenționat la urmă Fasching-ul, lăsatul secului la catolici. Este sărbătoarea mea preferată, dar și a copiilor; lor le place pentru că implică o costumație mai deosebită, iar pentru mine sunt amintirile frumoase din copilărie ale Fasching-ului din Zăbrani.

– Fiecare părinte dorește să îi ofere o educație cât mai bună copilului său, iar sfaturile unui dascăl cu experiență sunt oricând bine-venite. Ce îi sfătuiți pe părinți?

– Copilul trebuie iubit, dar și învățat că în viață există reguli impuse de societatea în care trăim cu toții, iar un om care nu le respectă nu va fi un om realizat. La vârsta lor, fantezia, ingeniozitatea și jocul sunt cele mai importante, și ei pot fi educați cu succes prin aceste trei elemente.

– V-aș ruga, în încheierea interviului, să ne spuneți şi câteva lucruri despre dumneavoastră.

– Sunt născută în comuna Zăbrani, județul Arad, unde a văzut lumina zilei și Adam Müller-Guttenbrunn. De altfel, localitatea s-a numit înainte Guttenbrunn. Am crescut pe o stradă unde doar familia mea era de români, restul fiind etnici germani. Acolo am învățat ce înseamnă cultura și tradiția germană. Și, bineînțeles, și limba germană. Am făcut liceul și facultatea în Timișoara, fiind și absolventă a unui curs postuniversitar de doi ani de institutor în învăţământul primar şi preşcolar. Am avut şansa să ajung într-un colectiv în care m-am simţit mereu foarte bine şi să fac o meserie care îmi place şi care mă motivează.