Procese degeaba. Fritz s-a împiedicat de 20 de lei, iar ÎCCJ i-a anulat definitiv contestația de tergiversare
Dominic Fritz a reclamat că Înalta Curte i-a tergiversat dosarul ANI, însă Completul de 5 judecători nu a mai ajuns să cerceteze întârzierea. Cererea fostului primar al Timișoarei a fost anulată luni, 2 noiembrie 2026, ca netimbrată. Taxa legală era de 20 de lei. În dosarul conex s-a abținut un magistrat-asistent, nu unul dintre cei cinci judecători, iar întregul episod nu schimbă cu nimic calendarul alegerilor locale parțiale.
Dimineața juridică de cincisprezece minute
În calendarul Înaltei Curți, ziua lui Dominic Fritz a început la ora 8.45. Completul a admis declarația de abținere formulată de magistratul-asistent-șef Oana Cristina Popescu în dosarul nr. 1788/1/2026. La ora 9.00 urma judecarea cererii principale, prin care liderul USR acuza tergiversarea dosarului ANI.
Spectacolul procedural s-a terminat înainte să înceapă dezbaterea serioasă.
Prin Decizia nr. 183/2026, Înalta Curte a hotărât: „Anulează, ca netimbrată, contestaţia privind tergiversarea procesului formulată de petentul Fritz Dominic Samuel, în dosarul nr. 699/1/2026 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal. Fără cale de atac”.
Hotărârea a fost pronunțată în aceeași zi, 2 noiembrie 2026.
Așadar, instanța nu a stabilit dacă a existat sau nu o tergiversare. Nu a respins argumentele lui Fritz pe fond. Le-a lăsat pur și simplu la ușă, deoarece obligația de timbrare nu fusese îndeplinită.
Proces mare, taxă mică
OUG nr. 80/2013 stabilește expres că o contestație privind tergiversarea procesului se taxează cu 20 de lei. Regula generală mai spune că, dacă cererea este netimbrată, instanța îi comunică petentului cuantumul și îi acordă cel mult zece zile pentru transmiterea dovezii plății.
Documentele publice nu arată dacă Fritz a omis plata, dacă avocații săi nu au trimis chitanța sau dacă, după publicarea motivării, a preferat să lase cererea să moară administrativ. Putem constata doar rezultatul oficial: dovada achitării celor 20 de lei nu a ajuns în forma cerută de instanță, iar contestația a fost anulată fără posibilitatea unei căi de atac.
Pentru un politician care a răscolit aproape toate sertarele procedurale disponibile în lupta cu ANI, suma nu reprezenta, evident, o problemă financiară. Cei 20 de lei măsoară aici disciplina procesuală. Sau lipsa interesului de a continua un demers care își atinsese deja scopul practic.
Ce reclama, de fapt, Fritz
Conținutul contestației nu este public. Cronologia indică însă drept explicație probabilă întârzierea motivării Deciziei nr. 3118/2026, prin care Înalta Curte îi respinsese definitiv, la 18 iunie, recursul împotriva raportului ANI.
Dosarul privind tergiversarea a fost format pe 29 septembrie, la 103 zile după pronunțare. Motivarea a devenit publică pe 8 octombrie, după 112 zile. Codul de procedură civilă prevede un termen de 30 de zile pentru redactare și permite, în cazuri temeinic motivate, cel mult două prelungiri succesive de câte 30 de zile. Limita ajunge astfel la 90 de zile.
La data introducerii contestației, Fritz avea deci un motiv procedural serios să reclame întârzierea. Numai că, până la termenul din 2 noiembrie, motivarea apăruse deja.
Există astfel două explicații posibile. Prima este neglijența procedurală: cineva nu a plătit sau nu a dovedit plata unei taxe de 20 de lei. A doua este una calculată, căci după apariția motivării, contestația nu mai putea obține mare lucru, iar Fritz a lăsat-o să se stingă fără o hotărâre pe fond.
Portalul nu ne permite să alegem una dintre variante. Ne permite însă să observăm ironia. Politicianul care acuza instanța că nu își îndeplinește la timp obligațiile nu și-a dus propria procedură până dincolo de netimbrare.
La abținerea de la ora 8.45, nu a fost scos niciun judecător din complet
Dosarul nr. 1788/1/2026/a1 poate produce o confuzie convenabilă celor care vor să vândă mistere judiciare. Completul a admis declarația de abținere formulată de magistratul-asistent-șef Oana Cristina Popescu. A fost o declarație făcută de aceasta, nu o cerere de recuzare introdusă de Fritz. Minuta publică nu precizează motivul abținerii.
Magistratul-asistent nu este unul dintre cei cinci judecători care decid cauza. Are însă un rol juridic real, pentru că participă cu vot consultativ la deliberări, semnează minuta și poate redacta hotărârea.
Abținerea este, prin urmare, o garanție procedurală de imparțialitate, nu dovada că Înalta Curte ar fi recunoscut vreo conspirație împotriva lui Fritz. Cum motivul nu este public, restul ar fi literatură politică scrisă peste o minută de câteva rânduri.
Două dosare „a1”, două povești complet diferite
Dosarul nr. 1788/1/2026/a1, soluționat pe 2 noiembrie, privește exclusiv abținerea magistratului-asistent.
Nu trebuie confundat cu dosarul nr. 699/1/2026/a1, prin care Înalta Curte a trimis la Curtea Constituțională excepția ridicată de Fritz în legătură cu prescripția faptelor cercetate de ANI. Acela este demersul prin care liderul USR speră să atace indirect temelia raportului rămas definitiv și, eventual, interdicția de trei ani.
Decizia din 2 noiembrie nu închide dosarul de la CCR, dar nici nu îl ajută. Sunt proceduri distincte, chiar dacă pădurea de numere poate fi folosită pentru a crea impresia unei ofensive juridice fără sfârșit.
Ce se schimbă pentru alegerile din Timișoara? Nimic
Contestația privind tergiversarea nu îl reinstalează pe Dominic Fritz la Primăria Timișoara, nu anulează raportul ANI, nu desființează Ordinul prefectului nr. 960 din 2 octombrie și nu amână alegerile locale parțiale.
Procesul relevant pentru calendarul electoral rămâne cel de la Tribunalul Timiș, dosarul nr. 5772/30/2026, prin care Fritz contestă actul prefectului.
Prin contestarea ordinului, Fritz nu suspendă automat încetarea mandatului și nici nu amână alegeri deja programate. El mută însă reperul legal de la care curge termenul maxim de 90 de zile pentru organizarea scrutinului: de la expirarea termenului de contestare la data hotărârii Tribunalului Timiș. Codul administrativ stabilește expres cele două repere.
Dosarul de la Înalta Curte nu a cumpărat însă nici măcar o zi în acest calendar. Era o procedură despre întârzierea redactării unei hotărâri deja pronunțate. Iar procedura s-a terminat nu cu o dezbatere despre Constituție, prescripție sau conflict de interese, ci cu lipsa dovezii pentru o taxă de 20 de lei.
Fritz mai are procese. Mai are Tribunalul Timiș, Curtea Constituțională și, după propriile declarații, planul de a ajunge la Strasbourg. Dar dosarul din 2 noiembrie s-a încheiat fără tunete juridice și fără salvări spectaculoase.
Procesomanul nu s-a împiedicat de statul paralel, de ANI sau de vreun complet ostil. Deocamdată, s-a împiedicat de timbru.
CITEȘTE ȘI: Pilosul rămas fără funcția de conducere de la DSP a primit un post de director de la primarul interimar al Timișoarei
