Teorema profesorului Franțescu: ”Cei patru ani în consiliul local au fost prostituție”
Gheorghe Franțescu s-a născut în satul Târgoviște, ce aparține de comuna Balinț. După ce a crescut, s-a luptat să rămână în sat. A pierdut o bătălie, dar s-a reîntors. În prezent, e decis să renunțe la luptă pentru că vremea lui ”Luizo neni” s-a dus… ”M-am născut în casa părinților. Am venit pe lume la capul patului, nu la spitalul din Balinț, cu moaşă. Când părinții aveau de lucru, eram în grija lui Luizo neni în colonia maghiară. Acolo am învățat ordinea și curățenia. Când a murit tata, în 1990, am băgat buldozerul, iar șase ani mai târziu casa cea nouă era ridicată. Dacă aș fi avut certitudinea că lumea nu se întoarce la principiile cu care am crescut eu, n-aș mai fi făcut nimic. Am fost patru ani consilier local și am făcut proiectele referitoare la curățenia stradală: fără păsări afară, iarbă netunsă și rigole pline de dejecții. Am convins pe fiecare dintre colegi în parte că trebuie ca legislația națională să fie reflectată în hotărârile locale și proiectele au fost aprobate. Aleșii însă nu le aplică de teamă că vor pierde voturile…”, explică Gheorghe Franțescu.
La coada vacii
Cel care a fost unul dintre cei mai cunoscuți profesori de matematică din Lugoj – pregătind, de-a lungul anilor, elevii pentru faza națională a olimpiadei de profil -, Gheorghe Franțescu a debutat în viață la coada vacii. ”Când eram eu elev, mă trezeam la patru dimineața și înainte de începerea cursurilor spălam partea din dos a animalelor din gospodărie. Aveam zece vaci, la care le spălam nu doar ugerele, ci și cozile, și patru cai care trebuiau să lucească după ce îi frecam cu un burete îmbibat în petrol.
Când ieșeau animalele din curte, arătau impecabil. Dacă tata observa vreo pată pe pielea vreunui animal, mă trezeam cu biciul pe spate. Atunci nu mi-a plăcut, dar când am ajuns eu să țin hățurile, i-am mulțumit părintelui meu”, povestește timișeanul care, în prezent, se străduieşte să păstreze cât de cât curățenia pe stradă.
Ulița pe care locuiește el nu are asfalt, iar păsările vecinilor zburdă în voie. La un pas de casa sa,într-un șanț băltesc dejecțiile de la vacile vecinului. ”Ne infectează pe toți. În perioada asta a anului ne invadează țânțarii. În plus, în fiecare dimineață strâng jumătate de găleată de găinaț de pe peluza din fața casei, pentru ca pe parcursul zilei să revin de mai multe ori să fac din nou curat. Când eram eu copil, Păru era cel mai prăpădit sat din zonă. Treceam pe acolo când mergeam la rugă la Gruni și ne legam pantofii și îi purtam peste umeri pentru că, la Păru, intram în noroi până la gât. Acum, Păru e de nerecunoscu. La noi în comună, în afară de realizarea rețelei de apă, nu s-a făcut nimic. Nu e nici o schimbare. Anul acesta n-am mai candidat pentru consiliul local, de jenă. Cei patru ani anteriori au fost prostituție”, mărturisește timișeanul.
A ales cifrele, calculând că va rămâne în sat
Gheorghe Franțescu a iubit Târgoviște, iar visul lui de mic copil a fost să rămână în zonă. ”M-am făcut profesor de matematică pentru a sta la Balinț și am ajuns director la școală. La începutul anilor `80 am înființat treapta I și la școala din comuna noastră, pentru a veni în ajutorul părinților. Dacă odraslele lor tot nu voiau să învețe, de ce să cheltuie trimițând copiii în alte părți să facă zece clase obligatorii?
Tot pe atunci am făcut și internatul școlii, care atunci era cel mai frumos din țară, iar în prezent e o ruină și se află în proprietatea unui italian. Nu era canalizare în comună, dar toaletele erau din faianță. Atunci am dat un astfel de closet și la primărie, care mai există și astăzi și e singurul funcțional, în aceeași stare de peste 30 de ani. Iată că nu s-a făcut nimic!”, își demonstrează profesorul teorema.
