Creştinii ortodocşi intră astăzi în Postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, care, în anul acesta, durează din 12 până în 29 iunie, data la care are loc sărbătoarea celor doi ucenici ai Mântuitorului.
Rânduit de Biserică în cinstea acestora, dar şi în amintirea obiceiului lor de a ajuna înainte de a întreprinde acte însemnate (Fapte 13,2 şi 14,23), acest post nu are o durată fixă, începutul său depinzând de momentul variabil al Sfintelor Paşti.
Prima zi a Postului Sfinţilor Petru şi Pavel cade, întotdeauna, în lunea de după Duminica Tuturor Sfinţilor, prăznuită la o săptămână după Rusalii. Ţinând seama că menţinem Pascalia calendarului neîndreptat, Învierea se poate sărbători între 4 aprilie şi 8 mai, ceea ce explică faptul că, dacă Duminica Tuturor Sfinţilor cade după 29 iunie, Postul Sfinţilor Apostoli se… desfiinţează.
Aşa s-a întâmplat în anii 1945 şi 1956, când Paştile au fost prăznuite pe 6 mai. În ambele cazuri, Sfântul Sinod a hotărât ca postul să se ţină în cele trei zile de dinaintea sărbătorii.
Anul acesta, când perioada de înfrânare ce precede praznicul celor doi ucenici este de 18 zile, credincioşii au parte de dezlegări la peşte sâmbăta şi duminica. Peşte se va putea mânca şi luni, marţi şi joi, dacă aceste zile sunt sărbători marcate cu cruce neagră în calendar. Atunci când sărbătoarea Sfinţilor Apostoli cade miercuri sau joi (cum se va întâmpla anul acesta), postitorii au parte de dezlegare la peşte, vin şi ulei în ziua praznicului.
Obiceiuri şi datini din bătrâni
În popor, sărbătoarea Sfinţilor Apostoli este cunoscută sub numele de Sânpetru de Vară; aceasta marchează mijlocul verii agrare, dar şi începutul secerişului. Personaj important din mitologia autohtonă, Sânpetru este un bun sfetnic al lui Dumnezeu, care-l consultă în luarea unor decizii.
De aceea, Dumnezeu i-a încredinţat porţile şi cheile Raiului, spune tradiţia. Acolo, fiind stăpân peste cămările cereşti, Sfântul Petru hrăneşte animalele sălbatice, mai ales lupii, dar fierbe şi grindina, care se topeşte în bucăţele mici şi nu mai este atât de periculoasă. Din această zi, cucul şi privighetorile nu mai cântă.
Până în 29 iunie, în comunităţile rurale arhaice nu se scuturau merii; se crede că, dacă se respectă această datină, sunt ocrotite ogoarele de căderea grindinei. Tot acum, Sânpetru pocneşte din bici, iar scânteile care apar cu acest prilej se transformă în licurici, care-i călăuzesc pe călătorii rătăciţi pe drumuri de munte sau în pădure. Se mai credea că, dacă tună şi fulgeră în ziua Sfinţilor Apostoli, nucile şi alunele vor fi viermănoase.
