Un centru-pilot pentru colectarea legumelor şi fructelor ar fi un bun punct de pornire pentru numeroşi agricultori timişeni, pentru care desfacerea produselor este o mare problemă, dacă nu chiar principala.
Dacă la un moment dat Consiliul Judeţean Timiş a pus pe tapet o idee care părea grandioasă, cea a unui poligon agroalimentar pe o suprafaţă totală de 60 de hectare, în apropierea Timişoarei – mai exact lângă satul Covaci – optica s-a schimbat între timp.
Astfel, se intenţionează crearea mai multor centre de colactare, primul urmând să fie înfiinţat chiar în acest an. Câte, unde, când şi cum? Sunt întrebări care încă îşi aşteaptă răspunsul, dar, în orice caz, primul pas – bugetarea unui centru-pilot de către CJ Timiş – a fost deja făcut.
Buna intenţie nu-i de-ajuns
Timişul, deşi nu este prin tradiţie unul dintre judeţele cu legumicultură şi pomicultură practicate pe suprafeţe foarte întinse, are, totuşi, câteva zone în care aceste sectoare sunt foarte bine reprezentate.
În zona oraşului Sânnicolau Mare, precum şi în comune precum Lovrin, Tomnatic, Gottlob, Lenauheim, Periam, Comloşu Mare, Variaş, Gelu sau Belinţ, cultivarea legumelor este o activitate practicată pe scară largă şi nu ocazional, ci continuu, de mai multe generaţii în cazul a numeroase familii.
Producţia de fructe, totodată, chiar dacă a decăzut, comparând situaţia actuală cu perioada de până în 1990, are încă aderenţi importanţi într-o serie de areale, printre acestea numărându-se Lugoj, Sânnicolau Mare, Periam, Peciu Nou, în timp ce viticultura se practică pe suprafeţe importante la Recaş, dar şi la Buziaş, Lugoj, Jamu Mare şi Teremia Mare.
„Problema cea mai apăsătoare pentru agricultorii din acest sector o constituie lipsa spaţiilor de depozitare, de păstrare, sortare şi etichetare a legumelor şi, nu în ultimul rând, găsirea unor posibilităţi ca valorificarea să se facă rapid, fără timp pierdut”, se afirmă într-un material informativ întocmit de Comisia pentru Agricultură şi dezvoltare rurală din cadrul Consiliului Judeţean Timiş.
În acelaşi document se mai arată: „Numai buna intenţie a administraţiei judeţene şi a administraţiilor locale, inclusiv ridicarea unui asemenea centru-pilot de colectare a legumelor şi fructelor nu sunt suficiente. În primul rând trebuie câştigată încrederea agricultorilor, să conştientizeze că va fi mai bine pentru ei, iar în al doilea rând trebuie precizat încă de la început în ce fel şi prin cine se vor realiza managementul şi exploatarea”.
Unde ar putea fi înfiinţat primul centru?
„Din analiza desfăşurată la nivelul Comisiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală rezultă, fără nici un fel de echivoc, că astăzi cea mai puternică zonă legumicolă şi pomicolă a judeţului este cea plasată pe linia Lenauheim – Gottlob – Comloşu Mare – Lovrin – Periam – Tomnatic – Sânnicolau Mare. Pe lângă aceste zone, trebuie să avem în vedere şi celelalte localităţi, care pot aflui şi pot constitui un puternic bazin de producţie, cum ar fi Sânpetru Mare, Igriş, Pesac, Biled, Şandra, Cărpiniş, Iecea Mare, Cenad, Cherestur, de ce nu chiar Beba Veche, Dudeştii Vechi, Jimbolia, Variaş şi Gelu. Dacă am lua în calcul potenţialul legumicol al zonei, cât şi posibilităţile de apariţie a unor noi exploataţii, cât şi pentru înfiinţarea de noi plantaţii pomicole, în mod cert ar trebui două asemenea centre de preluare şi depozitare”, se specifică în documentul elaborat de comisie.
Avantaje ale bazinului legumicol timişean
Nişte avantaje importante pe care le prezintă aşa-numitul bazin legumicol timişean ar fi că unităţile administrativ-teritoriale sunt legate prin drumuri comunale asfaltate, cu deschidere spre vămi şi legături accesibile, în proximitate, spre centrele urbane Sânnicolau Mare şi Jimbolia, precum şi către Timişoara şi Arad, incluzând posibilitatea transportului feroviar.
Cu alte cuvinte, zona vestică a judeţului va avea parte prima, foarte probabil, de un centru de colectare a legumelor şi fructelor înfiinţat pe bani publici. Dacă acest demers va fi un succes, pe viitor se vor putea înfiinţa astfel de obiective şi în alte areale, inclusiv în zona Belinţ – Coştei – Ohaba Forgaci, Lugoj sau chiar Făget.
Rămâne de văzut, însă, cât de profesionist va fi implementat proiectul. Avem de-a face, totuşi, cu Consiliul Judeţean, o instituţie care s-a remarcat de-a lungul vremii prin megaproiecte doar schiţate şi anunţate bombastic sau chiar începute şi ulterior abandonate. Exemple de chixuri lamentabile ar fi multe, incluzând mult-trâmbiţatul poligon agroalimentar de la Covaci, mort încă din stadiul de germene.
