Petrică, omul cu handicap care şi-a câştigat stima unei comune timișene

Pe Petrică Moraru îl cunoaşte toată suflarea Cărpinişului drept un om săritor oricând i se cere ajutorul. Are 42 de ani şi, cu toate că are pensie de handicap, nu stă cu mâinile-n sân. Străbate cu pasul 60 de kilometri pe săptămână pe străzile comunei, făcând pe curierul pentru o brumă de bani, dar nu se plânge, ba din contră, îi place.

„Vreţi să-mi daţi ceva de lucru?”, ne întreabă după ce îl contactăm. L-am căutat pentru că am aflat pur şi simplu că e un om de toată isprava, care pune osul la treabă în ciuda problemei de sănătate care l-a făcut inapt pentru genul de serviciu cu program de opt ore.

De fapt, într-un fel trăieşte în lumea lui. „Am o problemă cu capul. În copilărie, din cauza unei meningite am stat internat mai mult de-un an într-un spital”, ne relatează Petrică Moraru motivul pentru care are pensie de boală.

Harnic şi pentru comunitate, dar şi în gospodărie

Mulţimea foarte mare a asistaţilor social iscă discuţii aprinse de mult timp, pentru că, după cum se ştie, foarte mulţi dintre cei aflaţi în această categorie nu contribuie cu nimic sau aproape deloc la bunul-mers al comunităţilor. Cu totul alta este situaţia lui Petrică, un om activ în ciuda handicapului său psihic.

„Împart la toate casele din comună, în fiecare săptămână, pliante publicitare de la supermarketuri şi hypermarketuri. Nu sunt foarte bine plătit, dar îmi convine, totuşi”, ne spune omul nostru, adăugând că în Cărpiniş sunt 1.400 de numere de casă şi în fiecare săptămână trece pe la fiecare.

De asemenea, lungimea tuturor uliţelor localităţii însumează aproximativ 30 de kilometri, dar Petrică străbate, cu căruciorul lui de mână, umplut cu pliante, o distanţă dublă, căci distribuie materialele şi de o parte şi de cealaltă a străzilor, după cum ţine să menţioneze, scrupulos.

În plus, nu stă cu mâinile în sân nici prin gospodărie, crescând animale. „Am iepuri, capre, porci, găini, raţe mute şi o bibilică”, ne relatează. O singură bibilică? „Da, doar una, o ţin de drag”, ne răspunde el. Stă împreună cu mama sa, bătrâna având şi ea probleme de sănătate.

„E un om deosebit, chiar dacă are lumea lui. Îl îndrăgim cu toţii aici, în Cărpiniş, pentru că e extraordinar de corect, săritor şi prietenos”, ne spune Rodica Fusian, lucrătoare la oficiul poştal din Cărpiniş. De altfel, curierul nostru ţine să se fotografieze alături de prietenele sale de la oficiul poştal local.

Pentru Petrică există şi o perioadă de vârf, cea a campaniilor electorale, când îşi oferă serviciile de curier tuturor candidaţilor care apelează la el pentru împărţirera materialelor electorale. La ultimele alegeri locale a avut şase muşterii care, ne spune el, l-au plătit mai bine decât magazinele pentru care împarte pliante cu oferte.