Peste 20 de vârstnici instituționalizați, cazați în spații neclimatizate, au ajuns la Urgențe, în Timișoara
Canicula nu a cauzat la Timișoara foarte multe probleme de sănătate populației generale. Cele mai afectate persoane au fost bătrânii din căminele pentru vârstnici, cazați în spații neclimatizate și cărora nu li s-a asigurat confortul termic necesar.
„În ultimele două zile, peste 20 de pacienți în vârstă de la căminele de bătrâni s-au prezentat cu febră de peste 40 de grade din cauza faptului că sunt cazați în spații neclimatizate. Problemele vârstnicilor sunt mai greu de gestionat. Pentru stabilizarea lor este necesar ca aceștia să petreacă un timp mai mare în unitățile de primiri urgențe”, a precizat Mihai Grecu, meduc-șef al Unității de Primiri Urgențe a Spitalului Județean Timișoara. Din păcate, potrivit prognozei meteorologice, zilele care vor urma vor fi caniculare.
Canicula este definită ca o creştere a temperaturii zilnice cu peste 10 grade Celsius faţă de temperatura medie a zonei respective şi este o cauză importantă de morbiditate şi mortalitate, în special în regiunile cu umiditate crescută. Creşterea temperaturii globale este o realitate care începe să fie recunoscută pretutindeni fiind răspunzătoare de înmulţirea problemelor medicale legate de caniculă. Pe lângă morbiditatea determinată de efectele directe ale căldurii, temperaturile crescute sunt asociate cu creşterea poluării atmosferice, cu riscul mărit de transmitere a bolilor infecţioase prin intermediul vectorilor (rozătoare, insecte ) şi al apei contaminate.
Valurile de căldură sunt definite de prezenţa pentru cel puţin o săptămână a temperaturilor ridicate. Cele mai multe decese au loc în prima sau a doua zi de la debutul unui val de căldură, cel mai frecvent fiind afectate persoanele peste 65 de ani.
Căldura este mai greu de suportat în primele zile de caniculă, pentru că organismul nu este obişnuit cu temperaturile ridicate; dacă sunt temperaturi ridicate, atât ziua cât şi noaptea, pentru mai multe zile consecutiv; când umiditatea atmosferică este ridicată şi nu suflă vântul; poluarea atmosferei se adaugă căldurii.
Expunerea la temperaturi ridicate reprezintă o agresiune, un stres asupra organismului. Astfel există riscul unei deshidratări severe, agravării unei boli cronice sau declanşării unui unui atac de căldură.
Datorită temperaturilor înalte (peste 32 de grade Celsius) se produce o creştere a transpiraţiei, care are rol în reglarea termică şi care împiedică astfel supraîncălzirea corpului. Odată cu apa, organismul mai pierde şi săruri minerale şi vitamine (mai ales pe cele hidrosolubile), antrenând astfel multe consecinţe negative în desfăşurarea proceselor fiziologice.
În general, principale simptome care apar în această situaţie sunt oboseală fizică şi psihică; tulburări de ritm cardiac; stare de disconfort, iritabilitate, agitaţie; greaţă, vărsături; cefalee, ameţeală, lipotimie (leşin); dureri şi crampe musculare; sete accentuată; insomnie (care poate conduce la apatie sau stare de nervozitate); intensificarea simptomatologiei existente în cazul unor boli cronice (în special cardiovasculare sau psihice).
Atacul de căldură este caracterizat prin debutul brusc (15-20 minute) al următoarelor simptome: confuzie, dezorientare temporală şi spaţială, tahicardie, comportament bizar, status mental alterat, obnubilare, comă, în acest caz, temperatura corporală depăşeşte 40 de grade Celsius. Atacul de caldură poate să apară atât la tineri, în condiţii de activitate fizică intensă la temperaturi înalte cât şi la persoane vârstnice, chiar în condiţii de repaus sau odihnă.
Dacă organismul nu reuşeşte să îşi menţină temperature în jur de 37 de grade Celsius sau pierderile de apă şi săruri nu sunt înlocuite în mod adecvat pot să apără: crampele de căldură, epuizarea, insolaţia, şocul hipertermic.
Crampele de căldură apar la nivelul abdomenului, braţelor, picioarelor, mai ales în timpul unor activităţi fizice solicitante, când transpiraţia este abundentă.
În acest caz, măsurile care trebuie luate sunt încetarea activităţii fizice şi odihna într-un loc răcoros, la umbră; reluarea activităţilor fizice intense după mai multe ore de repaus; consumarea de sucuri de fructe naturale sau de băuturi energizante diluate cu apă.
Epuizarea datorită caniculei apare după câteva zile de caniculă şi se manifestă prin somnolenţă, senzaţie de slăbiciune şi oboseală, somn agitat, insomnie.
Măsurile recomandate includ odihna în locuri răcoroase; consumarea de sucuri de fructe naturale sau apă; dacă simptomele durează mai mult de o oră este necesar consultul medical.
Insolaţia este dată de expunerea directă şi prelungită a capului la soare. Se manifestă prin: dureri de cap violente, somnolenţă, greaţă şi eventual pierderea cunoştinţei, febră şi uneori arsuri ale pielii.
Riscul de a face insolaţie este mult mai ridicat la copii.
Şocul hipertermic reprezintă o urgenţă medicală. Apare ca urmare a incapacităţii organismului de a-şi menţine temperatura normală, aceasta crescând repede, atingând/depăşind 40 de grade Celsius.
Simptomele sunt pielea este foarte caldă, roşie şi uscată, dureri de cap violente, dezorientare şi pierderea cunoştinţei (leşin), eventual convulsii.
Măsurile ce trebuie luate includ solicitarea imediată a serviciului de urgenţe medicale; până la sosirea salvării, persoana trebuie adusă la umbră şi udată cu apă rece, asigurându-se o bună ventilaţie. Dacă este posibil, persoanei i se face un duş rece. Fără acordarea rapidă a îngrijirilor medicale, şocul hipertermic poate fi fatal.
CITEȘTE ȘI: Inspectoratul în Construcții acuză: administrația Timișoarei a construit ilegal parcurile electorale din oraș
În cazul în care unei persoane i se face rău din cauza căldurii excesive, primul ajutor ce i se poate acorda constă în aducerea şi aşezarea sa într-un loc umbrit şi răcoros, stropirea cu apă rece; favorizarea respiraţiei şi a circulaţiei sângelui prin descheierea nasturilor, a şireturilor, curelei, sutienului, slăbirea nodului cravatei etc.; administrarea de lichide, de preferinţă reci; solicitarea ajutorului medical în caz de nevoie.
