* În lumea sportului timișorean există temeri că unor terenuri de tenis cu tradiție, pe care s-au jucat inclusiv meciuri din Cupa Davis, ar putea să li se schimbe destinația
* „Responsabilii” din administrația locală dau din umeri, afectați de habarnism instituțional
* Noul proprietar încearcă să liniștească apele, acuzând Enel-ul că a ridicat un gard cu care a blocat intrarea și că tergiversează alimentarea cu curent electric
În toamna trecută, o parte însemnată din cunoscuta bază Electrica și-a schimbat proprietarul, trei terenuri de tenis pe zgură fiind scoase, deocamdată, din circuitul sportiv. Înainte de a intra în detalii, un scurt istoric. După Revoluție, întregul patrimoniu al bazei sportive (vorbim de șapte terenuri de zgură, unul de bitum și un bazin de înot) amplasate pe malul Begăi, vizavi de Universitatea de Vest, a revenit RENEL (Regia Autonomă de Electricitate), o structură de stat. Mai apoi, în contextul celebrelor privatizări, fosta societate de stat a fost restructurată, iar activele bazei sportive Electrica au fost încredințate spre administrare sindicatelor din trei entități.
O paranteză necesară
Înainte de a continua, câteva precizări. În principiu, înainte de Revoluție, accesul în baza Electrica era rezervat pentru angajații societății respective, însă, după 1990, „baza de selecție” s-a mai lărgit, abonamentele fiind eliberate și timișorenilor care nu semnau neapărat condica la Electrica. Pe de altă parte, baza sportivă Electrica a însemnat o veritabilă și productivă școală de tenis pentru toți copiii Timișoarei, de această dată accesul nemaifiind condiționat de locul de muncă al părinților.
De pe terenul central a dispărut fileul…
Pe terenurile de zgură de pe bd. Vasile Pârvan, inclusiv pe cele acum ieșite din circuit, au crescut campioni care au adus o grămadă de trofee la Timișoara. De asemenea, baza Electrica a reprezentat, decenii la rând, un important punct de reper pe harta competițiilor de tenis derulate de federația de resort.
Împărțire în trei
Am încheiat paranteza, începem prezentarea terenurilor și o luăm de la coadă: terenurile 5 și 6, cele dinspre Pasajul Michelangelo, au ajuns la Transelectrica (societate de stat), iar terenurile 3 și 4, împreună cu terenul multifuncțional de bitum și bazinul de înot au revenit companiei private Enel. În sfârșit, “perla coroanei”, terenul central, pe care s-au jucat, pe vremuri, inclusiv meciuri de Cupa Davis (!), plus terenurile 1 și 2 s-au aflat, în ultimii ani, în grija sindicatului de la SC Servicii Energetice Banat, societate de stat înființată în 2012 și intrată în insolvență în… 2014.
“Zidul Berlinului”, la baza Electrica
Despre aceste terenuri din urmă este vorba, ele fiind scoase la licitație publică de lichidatorul judiciar și vândute la începutul lunii octombrie 2015. După ce noul proprietar a intrat în posesia celor trei terenuri, deținătorul terenurilor învecinate, Enel, a ridicat un gard de beton despărțitor, ineditul “Zid al Berlinului” tăind, practic, baza în două.
Iubitorii tenisului așteaptă implicarea primăriei
Din momentul adjudecării la licitație, în mass-media și în lumea sportului timișorean a început să circule informația că pe amplasamentul respectiv va funcționa un club sau o terasă. Și, fiindcă am pomenit de lumea sportului alb, vă redăm discuția pe care am purtat-o cu cel care ne-a vizitat zilele trecute la redacție pentru a-și spune oful cu privire la soarta celor trei terenuri ieșite în acest moment din circuitul sportiv. Fost președinte al Ligii de Vest a profesorilor de educație fizică și sport (e vorba de dascălii din gimnazii și licee) și practicant vreme de decenii al sportului alb, domnul Radu Chiseliță s-a declarat realmente mâhnit de ceea ce se petrece, în general, la Timișoara cu fostele baze sportive și, în special, cu cele trei terenuri de tenis mai sus-menționate: „Ca profesionist și fost sportiv de performanță, mă preocupă situația sportului în general și a sportului timișorean și constat, cu multă amărăciune, că există o decădere atât în ceea ce privește rezultatele sportive, cât și în ceea ce privește bazele pe care timișorenii practică sportul, atât de masă, cât și de performanță. Având în vedere că am practicat și practic în continuare tenisul de câmp, am jucat ca și mulți alți timișoreni tenis pe una dintre cele mai frumoase și profesioniste baze sportive din Timișoara și chiar și din țară, Electrica, o bază care începe încet-încet să dispară, iar acest lucru mă întristează foarte tare. Nu sub aspectul actului de vânzare-cumpărare, care nu este de competența mea, ci din pricina indiferenței pe care, în opinia mea, primăria o are față de bazele sportive care există în Timișoara. Să nu uităm că în această bază s-a desfășurat Cupa Davis, România – Portugalia, s-au desfășurat multe turnee challenger, turnee de tineret și juniori, unde participau sportivi din mai multe județe. În opinia mea este păcat ca o bijuterie a tenisului de câmp din Timișoara să dispară încet-încet. Având în vedere și locația centrală a bazei Electrica, ma gândesc că ar fi de dorit o mai atentă preocupare din partea primăriei vizavi de destinația acestei baze. Dacă primăria ar face un demers de genul cumpărării celor trei terenuri de la noul proprietar, iar acele trei terenuri de zgură ar intra în patrimoniul orașului, ar fi un lucru extraordinar de benefic și pentru sportul de masă și pentru sportul de performanță din Timișoara. Nu cred că este vorba de o sumă atât de importantă, pentru ca primăria să nu poată să o aloce în acest sens, așa cum a făcut – și este un lucru extraordinar – prin preluarea bazinului de înot din Circumvalațiunii, care a fost renovat, amenajat și apoi dat în folosință. Mă gândesc că tot așa s-ar putea redobândi cele trei terenuri de sport din baza Electrica, care să rămână astfel cu aceeași destinație, de practicare a tenisului de câmp de către copii, juniori, seniori și veterani. Astfel, dacă întreaga bază Electrica ar fi reintrodusă în circuitul sportiv, s-ar putea disputa, din nou, la Timișoara, meciuri de Cupa Davis, care acum se joacă la Arad sau Cluj-Napoca. Oare municipiile acestea pot să își păstreze și să își amenajeze bazele sportive, iar noi nu? Pe noi nu ne preocupă, le lăsăm de izbeliște și ele se distrug”.
Întâlnirea de Cupa Davis din 1988, România – Portugalia, s-a desfășurat la Timișoara, pe terenul central din baza Electrica (foto: sporttim.ro)
Exemple nefaste din trecutul apropiat
Fostul profesor și actualul pensionar, însă unul extrem de activ – domnul Chiseliță parcurge zilnic kilometri întregi pe jos și joacă tenis cu pasiunea unui adolescent – ne-a dat și câteva exemple de baze sportive de tradiție care au dispărut după 1990: “Exista un teren foarte bine amenajat, o foarte bună bază sportivă, cea a fabricii AEM, era amplasată pe bd. Liviu Rebreanu. Fabrica AEM a avut și o echipă de handbal feminin de înaltă performanță.
Pe terenurile 1 și 2, fileurile au rămas, deocamdată, la locurile lor
Din păcate, acea bază, care cuprindea terenuri de zgură pentru practicarea handbalului și a tenisului de câmp, precum și un bazin de înot, a dispărut, pe locul ei este acum un hotel… Mai erau și o serie de baze sportive pe malul Begăi, care acum nu mai există. Ca să nu mai vorbim de bazinul ILSA, de pe bd. Take Ionescu, al fostei întreprinderi Industria Lânii, care a avut o echipă performantă de polo în prima divizie, din rândurile acesteia mai mulți jucători participând cu naționala României, în 1956, la Jocurile Olimpice de la Melbourne. Chiar dacă nu avea lungimea omologată pentru înotul de performanță, în acel bazin s-a antrenat Ladislau Koszta, cu care am fost chiar coleg de clasă în liceu. Koszta a fost multiplu campion al României la 200 metri bras și unicul timișorean care a participat, în 1968, la Jocurile Olimpice de la Mexico City”.
Condiții prealabile și cumulative
În mod normal, dacă ești un simplu amator de sport, te revolți pe moment la ideea că șprițul ar putea obține o nouă victorie în fața lui “corpore sano”, după care îți spui, fatalist, că asta e economia de piață și că viața merge mai departe. Dacă, însă, în afară de timpul alocat sportului, mai arunci un ochi și pe legislația din domeniu, constați că, măcar teoretic, nu-i chiar atât de simplu ca un teren de tenis – mai ales unul intrat în legenda orașului – să fie transformat într-un, să zicem, club de fițe. Asta pentru că există o lege și anume cea cu numărul 69/2000, a educației fizice și sportului (varianta modificată și actualizată), care, printre altele, reglementează tocmai situații precum cea de la baza Electrica.
„Zidul Berlinului” în varianta timișoreană
Astfel, art. 78 indice 1 spune așa: “Autorităţile administraţiei publice şi societăţile comerciale care au dobândit sau deţin baze şi/sau instalaţii sportive sunt obligate să păstreze destinaţia acestora şi să le menţină în stare de funcţionare”. Adică exact ce ar trebui să facă și noul proprietar al celor trei terenuri de tenis. Totuși, Legea sportului nu exclude nici varianta ca, odată vândută, o bază sportivă să ajungă terasă, doar că: “(1) Schimbarea destinaţiei sau desfiinţarea unor baze sportive aparţinând domeniului public ori privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale se va putea face numai prin hotărâre a Guvernului şi cu construirea prealabilă a altor baze sportive similare celor desfiinţate; (2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi societăţilor comerciale care deţin active patrimoniale destinate activităţii sportive ce au aparţinut statului (art. 79 din Legea 69/2000)”. Așadar, înainte de desființarea unei baze sportive trebuie îndeplinite două condiții cumulative – adoptarea unei hotărâri de guvern și construirea unei baze similare -, altfel orice acțiune de demolare sau de schimbare a destinației este ilegală.
Un cerber cu ochii închiși
E adevărat, până la momentul vizitei noastre la baza Electrica, în afară de faptul că erau nefolosite, cele trei terenuri de tenis erau încă intacte – dispăruse doar fileul de pe terenul central -, doar că situația se poate schimba oricând, mai ales dacă autoritățile cu atribuții de control și supraveghere în domeniu nu excelează în vigilență. Ne referim, în primul rând, la Direcția Județeană pentru Sport și Tineret Timiș, care, conform art. 20, lit. i din Legea 69/2000, “supraveghează menţinerea destinaţiei bazelor sportive din domeniul public sau privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale, precum şi a celor care au aparţinut domeniului public şi au intrat în circuitul privat”. Ei bine, având în vedere câte baze sportive au dispărut în Timișoara de la intrarea în vigoare a acestei legi încoace, fără să apară nimic în loc, dar și fără ca vreun demolator să suporte vreo consecință, avem senzația – una accentuată – că rolul DJST Timiș a fost doar unul decorativ. Iar vizita pe care i-am făcut-o, recent, șefului DJST Timiș, Adrian Tal, nu ne-a schimbat această impresie. Dimpotrivă.
Habarnism instituționalizat
Chiar din startul discuției am rămas surprinși aflând că, deși cele trei terenuri de tenis și-au schimbat proprietarul în urmă cu opt luni, șeful Direcției pentru sport, altfel un tip tânăr și extrem de activ pe Facebook, nu era la curent cu mișcarea respectivă! Încă o dată: cele mai vechi și mai încărcate de istorie terenuri de tenis din Timișoara și, extrem de important, aflate în stare perfectă de funcționare, sunt vândute la licitație și cumpărate, existând riscul să fie transformate într-un club, iar directorul DJST Timiș susține că habar n-avea de treaba asta, pe motiv că “n-a venit nimeni să ne spună” (?!). Culmea e că subiectul a fost prezentat și în mass-media… Să ne înțelegem: nu formulăm o acuzație, ci ne exprimăm doar profunda mirare față de slaba informare a cuiva care, măcar teoretic, ar trebui să cunoască nu doar chestii de suprafață, ci și detalii din culisele domeniului pe care îl conduce.
Argument hilar
În încercarea sa de a-și explica lipsa de informații, Adrian Tal ne-a spus și ceva de genul “trebuie să vedem, poate baza e una de agrement, nu sportivă”, un argument hilar.
Adrian Tal, șeful Direcției Județene pentru Sport și Tineret Timiș
Faptul că are un ștrand în incintă nu face din baza Electrica una de agrement, atâta vreme cât acolo s-au jucat nenumărate meciuri de tenis sub egida federației de resort, culminând, cum arătam mai sus, cu întâlniri de Cupa Davis, iar tenismanii legitimați la Asociația Sportivă “Electrica” au adus la Timișoara multe, foarte multe trofee.
Mai bine previi, decât să repari
Sincer, citind și ce scrie pe site-ul DJST Timiș, care ne informează că direcția respectivă “urmărește aplicarea și controlul respectării actelor normative din domeniile sportului și tineretului”, ne-am fi așteptat ca răspunsul șefului instituției să sune cam așa: “Totul e sub control. Cunoaștem situația, suntem pe fază, am vorbit deja cu noul proprietar și l-am informat cu privire la dispozițiile cuprinse în Legea 69/2000”. N-a fost să fie ăsta răspunsul, dar încă nu e târziu pentru ca DJST să înceapă monitorizarea situației. Adrian Tal ne-a precizat că, dacă va afla că noul proprietar a demarat lucrări de schimbare a destinației terenurilor respective, va acționa în justiție, în secunda doi, Primăria Municipiului Timișoara, în cazul în care aceasta a eliberat autorizația de construire fără avizul DJTS Timiș, care să ateste că au fost respectate prevederile Legii 69/2000, referitoare la hotărârea de guvern și la amenajarea prealabilă a altor terenuri de tenis similare. Doar că, odată distruse, e greu de crezut că cele trei terenuri de zgură vor fi readuse, în urma intervenției autorităților, la starea anterioară, răul va fi fost deja făcut.
Fostul președinte al Ligii de Vest a profesorilor de educație fizică și sport, Radu Chiseliță
De altfel, domnul Chiseliță ne-a explicat și cât de laborioasă este operațiunea de amenajare a unor terenuri de zgură: “Din punct de vedere logistic, amenajarea unui teren de zgură impune niște operațiuni foarte dificile și migăloase, pentru că nu este vorba doar de stratul de zgură pe care fiecare dintre noi îl vede. Există straturi de argilă, straturi de pietriș mare, straturi de pietriș mărunt și, după aceea, două-trei straturi de zgură de diferite granulații, pentru a da și o rigiditate, dar, în același timp, și o elasticitate zgurii. Este știut faptul că tenisul elegant se joacă pe zgură. Întreținerea terenurilor de zgură necesită o întreținere specifică în fiecare an, or, cu părere de rău, eu văd cum răsare iarba pe cele trei terenuri, ceea ce pentru mine, ca profesor de educație fizică, este o mare tragedie”.
O minge de meci ratată
După ce ne-am lămurit cu privire la implicarea DJTS în această chestiune, l-am căutat și pe șeful Biroului sport-cultură din cadrul Primăriei Municipiului Timișoara, Mihai Costa, încercând să aflăm dacă municipalitatea are mai multe detalii cu privire la situația de la baza Electrica. Domnul Costa – coincidență, un fost șef al DJTS Timiș – ne-a mărturisit că dumnealui, personal, a aflat din presă de licitația respectivă, neavând idee dacă persoanele de decizie din primărie cunoşteau situația.
Mihai Costa, șeful Biroului sport-cultură din Primăria Timișoara, fost director al DJTS Timiș
Din discuția cu Mihai Costa am reținut și că, din punctul său de vedere, strict ipotetic vorbind, în loc să cumpere trei terenuri de sport de la un privat, ar fi mai fezabil pentru municipalitate să facă un efort financiar și să construiască o bază cu mai multe terenuri multifuncționale. I-am explicat domnului Costa că timișorenii s-au cam săturat să aștepte materializarea promisiunilor primăriei. Amenajarea unor baze sportive în cartierele orașului, inclusiv a unor bazine de înot, a rămas din 2012 la stadiul de trombon electoral, recentul anunț cu privire la depistarea de către primărie a terenului pe care se va amenaja, în sfârșit, o bază sportivă, în Calea Lipovei, venind în plină campanie electorală. Dacă patru ani i-au fost necesari municipalității doar să găsească acest teren, oare câți vor trece până când baza sportivă respectivă se va și materializa? Așadar, dacă tot s-a ivit, în octombrie 2015, posibilitatea de a cumpăra la licitație cele trei terenuri de tenis – aflate în stare foarte bună și amplasate într-o locație excelentă – poate ar fi fost bine ca municipalitatea să nu fi ratat șansa de a le aduce în patrimoniul orașului. Sau, dacă a irosit atunci acea șansă, poate că n-ar strica să pună în practică acum sugestia domnului Radu Chiseliță, aceea de a încerca să cumpere de la noul proprietar terenurile cu pricina pentru a le reda circuitului sportiv.
Cu ochii pe primărie
În fine, dacă tot nu consideră necesar să ajute la conservarea patrimoniului istoric sportiv al Timișoarei, ar fi de dorit măcar ca municipalitatea să nu încurce, în sensul de a nu elibera autorizație de construire pentru perimetrul respectiv fără respectarea Legii sportului. În mod evident, soarta celor trei terenuri istorice depinde, în mare măsură, de corectitudinea funcționarilor din primărie, iar asta, din păcate, nu sună deloc bine. Recent, însuși primarul Nicolae Robu a încercat să desființeze, pe șest, Direcția de Asistență Socială Comunitară, fără să aibă avizul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, așa că iubitorii sportului alb se pot aștepta la ce-i mai rău din partea subalternilor acestuia. Că doar cum e turcu’, e și pistolu’…
„Vara asta nu construim nimic, terenurile au fost pregătite pentru tenis”
Am văzut mai sus ce au făcut sau, mai degrabă, ce n-au făcut DJTS și primăria, iar la final vă prezentăm și ce spune că va face noul proprietar al celor trei terenuri de tenis. Dumnealui ne-a precizat că nu dorește publicitate și că ne răspunde la întrebări cu condiția de a nu-i fi publicat numele. Am fost de acord, așa că am aflat următoarele: „Este adevărat că am cumpărat la licitație, anul trecut, cele trei terenuri. Stăm după o branșare de curent de la Electrica de foarte mult timp. Baza, la ora actuală, nu are curent electric, sunt depuse actele, terenurile sunt pregătite, dar stăm după branșarea de la Electrica. Pe de altă parte, mai avem nevoie și de o nouă intrare, fiindcă cei de la Enel au construit un gard și au blocat practic vechea intrare. Pe terenuri joacă deocamdată doar cunoscuți de-ai mei. Vara asta nu construim nimic, terenurile au fost pregătite pentru tenis, sunt funcționale, au fileurile, dar nu au utilități, au fost debranșate de la curent dinainte de licitație. O să vedeți că în curând se va juca tenis pe aceste terenuri”.
Andreas Haider-Maurer, învingător la BRD Timișoara Challenger 2013, pe zgura terenului central de la Electrica
Așadar, omul susține că, dacă n-ar fi existat debranșarea de la curent, pe cele trei terenuri s-ar fi putut juca în continuare tenis. Pe de altă parte, înțelegem că, din cauza debranșării, nu funcționează nocturna, doar că tenisul se joacă mai ales la lumina zilei… De asemenea, credem că în opt luni de zile se putea amenaja o nouă poartă de acces, după ce vechea intrare a fost blocată de gardul ridicat de Enel. Noul proprietar a ținut să sublinieze faptul că toate cele trei terenuri de tenis au fileurile la locurile lor, însă, în momentul vizitei noastre, fileul de pe terenul central dispăruse, fotografiile făcute acolo stau mărturie.
În fine, propoziția „Vara asta nu construim nimic” poate fi citită și printre rânduri…
