Giera este una dintre comunele în care creşterea vitelor este o ocupaţie de tradiţie şi, încetul cu încetul, mai multe businessuri de profil s-au dezvoltat frumos. Dorin Mocan este unul dintre crescătorii de vaci de lapte cu o vechime apreciabilă în branşă, iar astăzi familia sa a ajuns să deţină un efectiv de peste 300 de animale.
Este bănăţean doar prin adopţie, sosind aici cu familia la începutul anilor ’70, când era un copilandru şi încă din adolescenţă s-a decis pentru activitatea agricolă, astfel încât a absolvit liceul de profil din Ciacova, după care a muncit la CAP, în sectorul zootehnic, iar după Revoluţie a activat în cadrul companiei Belcar, cu activitate în colectarea şi procesarea laptelui. A venit, însă, şi ziua când şi-a luat inima-n dinţi şi a demarat propria afacere.
„În primul an am avut doar şase vaci şi duceam laptele la punctul de colectare, aşa cum făcea la acea vreme tot satul. Încetul cu încetul mi-am mărit efectivul, aproximativ cu 10-12 capete pe an”, ne spune Dorin Mocan.
Marea sa mulţumire este că atât fiica, cât şi ginerele, au optat şi ei pentru a se implica în cereşterea vacilor de lapte. „Fata a studiat ştiinţele economice, la Timişoara, şi la început nu prea voia să se implice în creşterea animalelor. Până la urmă, s-a decis şi, împreună cu soţul ei, s-a implicat”, ne relatează fermierul.
Fonduri europene, dar şi investiţii mari, din banii proprii
Cu forţe sporite, afacerea familiei a crescut ca Făt-Frumos. De fapt, atât Adriana Gaborean, cât şi soţul său – cu alte cuvinte, fiica şi ginerele lui Dorin Mocan, au propriile exploataţii şi au reuşit, astfel, că obţină finanţări nerambursabile, din fonduri europene. Ambii prin ediţia precedentă a Programului naţional pentru Dezvoltare Rurală, fiind vorba, în cazul ei, despre 25.000 de euro atraşi prin măsura dedicată tinerilor fermieri, iar el şi-a acontat 7.500 de euro într-o perioadă de cinci ani, prin instrumentul financiar rezervat fermelor de semisubzistenţă.
Investiţiile în exploataţiile deţinute de această familie au fost, însă, de câteva zeci de ori mai consistente decât sumele atrase din fonduri europene. Atât pentru capacităţile zootehnice, cât şi în maşini, utilaje şi capacităţi de însilozare, întrucât familia deţine şi o suprafaţă apreciabilă de teren arabil.
Cooperativa şi avantajele care decurg din apartenenţă
După cum se ştie, în urmă cu patru-cinci ani, producătorii de lapte români au trecut printr-o perioadă critică, ca urmare a liberalizării pieţei. Invadarea pieţei româneşti cu lapte de import a dus la prăbuşirea preţului acestui produs, iar mulţi dintre crescătorii mici şi chiar mijlocii au fost nevoiţi să-şi vândă animalele. Au reuşit să reziste, însă, cei mari. A fost şi cazul familiei lui Dorin Mocan.
„Ne-a ajutat mult faptul că suntem membrii unei cooperative agricole. Am putut obţine, astfel, contracte şi preţuri ceva mai bune pentru laptele nostru”, susţine fermierul. De fapt, avantajul apartenenţei la cooperativă este fructificat şi în momentul de faţă, când familia din Toager îşi vinde laptele cu 1,51 lei litrul, în condiţiile în care exploataţiile din comună care nu fac parte dintr-o astfel de formă asociativă primesc în jur de 1,10 lei pe litru.
„Sunt şi cheltuieli destul de mari, ca membru în cooperativă. Nu toate merg perfect. De pildă, cooperativa noastră are propria fabrică de brânzeturi, având o capacitate de 15.000 de litri pe zi, dar procesează numai 5.000. E foarte greu de intrat pe piaţă”, ne spune crescătorul de vite.
Viitorul familiei sună bine
„Sunt din 2007 în afacere şi am pornit cu un efectiv de 50 de capete” am reuşit să atragem şi fondur europene şi suntem foarte mulţumiţi de ceea ce am realizat”, ne spune, la rândul ei, Adriana Gaborean, pe care o întâlnim împreună cu mezinul famliei, Bogdan, un blonduţ în vârstă de trei ani. Va urma şi el tradiţia familiei, oare? „După cum îl văd, sunt sigur că da”, ne spune bunicul său.
Intr-adevar, o poveste frumoasa!