În viaţa oricărui om politic există momente mai bune sau mai rele. Când e pe val, toată lumea îl aplaudă şi îl susţine, iar când e la pământ, puţini sunt cei care sar să-l sprijine. Nicolae Robu trece prin clipe mai puţin plăcute. A pierdut alegerile şi e normal să îşi asume eşecul, mai mult sau mai puţin.
Nu poţi să mai dai lecţii şi să mai lansezi strategii după o înfrângere ruşinoasă, cum e şi cazul primarului Timişoarei, asupra căruia s-a năpustit aproape o întreagă filială.
Până şi lingăii cei mai umili au ajuns să-l lovească pe Robu din toate părţile, lovindu-l chiar cu periile cu care altădată îi făceau freza sau îi curăţau scamele. Evident, şi lui Robu i-a plăcut, chiar exagerat de mult, şi de aici se trag şi răbufnirile celor care înghiţeau în sec când vedeau că poziţia cea mai apreciată în PNL Timiş era cea a ghiocelului.
Acum, toate frustrările ies la iveală şi multe sunt îndreptăţite. Dar ar fi incorect să i se impută lui Robu întreg eşecul. Primarul Timişoarei are partea lui de vină, într-un fel sau altul, dar răspunderea o poartă toată echipa. Nu a fost Robu singurul care a ascultat orbeşte indicaţiile neinspirate şi chiar tembele venite de la centru.
Nu doar primarul Timişoarei a tăcut atunci când i se cerea să nu răspundă atacurilor de la USR şi să încaseze toate loviturile. Nu e el singurul care s-a lăsat antrenat într-o campanie negativistă, crezând într-un ajutor venit pe căi oculte. Cu toţii au renunţat la deschiderea către opiniile venite din jur, abandonând, astfel, spiritul liberalismului.
„Mai departe de popor, mai aproape de sistem” părea să fie mesajul transmis de PNL, iar rezultatele s-au văzut în toată ţara. Mazilirea lui Robu nu va rezolva criza în care a intrat filiala şi partidul în ansamblul său. Dacă liberalii nu vor reuşi să revină în mijlocul oamenilor, vor fi luaţi la ţintă alţi „chitarişti”, până când nu va mai rămâne nimeni în orchestră.
Foto: TCT-Designphoto’s
