Misterul primăriei din Jebel nu a fost dezlegat

Preotul Petru Gărău din comuna timișeană Jebel, în prezent pensionar, a muncit zece ani pentru a realiza o monografie a localității în care a văzut lumina zilei și pe ai cărei locuitori i-a slujit.

”Am consultat numeroase cărți și am ascultat mărturiile a 33 de persoane. În anul 2000 am finalizat lucrarea pe care din lipsă de fonduri nu am publicat-o încă. Intenționez să mai aduc unele modificări”, spune Petru Gărău. Dacă datele istorice, credințele populare și tradițiile își găsesc înșiruirea logică, o enigmă stăruie încă în mintea preotului. ”Nu se știe exact când a fost ridicată clădirea în care funcționează în prezent primăria. Unchiul meu, soțul surorii tatălui meu, Cocați Vasile, născut în 1888, mi-a spus că tatăl lui, Solomon, născut în 1848, știa la rândul său de la părintele său Gheorghe, născut în 1828, că nu se cunoaște data exactă când a fost ridicată clădirea. Eu bănuiesc că aceasta a fost construită în 1760, pentru că primul cneaz a fost Iancu Ciorei, consemnat în 1760”, susține preotul.

Descântecele lui Ică Ciublea

Din cercetările lui Petru Gărău, jebelenii știau cu puțin timp înainte dacă trebuie să se pregătească de o înmormântare. ”Ică Ciublea făcea descântece. El era chemat la patul bolnavului pentru a spune familiei dacă omul mai are zile sau nu. Era nevoie de apă sființită luată la Bobotează în urmă cu șapte ani și o frunză de busuioc cu aceeași vechime.

Ică Ciublea spunea <> și dacă busuiocul rămânea la mijloc și tremura, suferindul mai avea de tras. Dac busuiocul se ducea la marginea vasului, omul se făcea bine, însă dacă era în dreptul toartei, era… al popii”, dezvăluie Petru Gărău. Toate obiceiurile băbești care erau respectate de sărbători în Jebel au fost preluate de la Elena Albu, o femeie în vârstă, care le primise în scris de la bunica ei.

Și-a ”cunoscut” înaintașii

Preotul Petru Gărău și-a cunoscut îndeaproape înaintașii, în sensul că în urma cercetărilor le știe familiile, rudeniile și încuscririle, prietenii și dușmanii. Din multitudinea de slujitori ai bisericii și oameni politici pe care i-a dat Jebelul de-a lungul timpului, începând cu prima atestare documentară în 1334, se remarcă figura lui Vasile Loichița, profesor de teologie, care a fost decan la facultatea de profil din Cernăuți și care, ani la rând, a hrănit studenții din recolta obținută pe cele 70 de hectare de teren din satul natal, fără ca nimeni să știe acest lucru.

”Recent, a apărut în câteva exemplare cartea <>, pe care am scris-o în colaborate cu profesorul Aurel Dorin Cuibaru și Florea Jebealean. Prefața e semnată de Gheorghe Zamfir, care ne-a și ajutat cu poze-unicat cum ar fi cele de la concertul susținut în fața Împăratului Japoniei”, adaugă Petru Gărău, jebeleanul care se ambiționează ca trecutul localității natale să nu moară, ci să fie mereu viu și îmbogățit de fiecare dată la lăsarea serii.