Una dintre zicalele care făceau deliciul adunărilor publice bănățene de-acum un veac suna așa: ”Să-ți iei nevastă din Lugoj și vacă de la Coștei!”.
Exista un temei solid pentru ambele sfaturi: localnicii din Coștei erau vestiți pentru calitatea animalelor de povară pe care le creșteau, iar Lugojul, proaspăt înzestrat, la cumpăna dintre secolele XIX și XX, cu fabricile de textile și mătase naturală care aveau să-i țină fanionul sus vreme ce peste patru generații, devenise un pot de atracție pentru forța de muncă feminină.
Devenit de poveste, dezechilibrul demografic ajunsese atât de acut la sfârșitul celui de-al doilea deceniu postbelic (căci, deloc surprinzător, comuniștii au preluat problema cu ochii închiși), încât autoritățile vremii au decis că trebuie să fie luate măsuri drastice – așa explicându-se apariția în cel de-al doilea municipiu al județului, a unui complex industrial, IURT-ul, care concura cu citadela timișoreană a UMT-ului, aflată la doar 60 de kilometri distanță, dar care avea ca principal obiectiv, chiar înaintea sarcinilor de plan, atragerea deficitului de forță de muncă masculină.
Înte timp, în sfertul de veac care ne desparte acum de abandonarea economiei planurilor de stat, vechile ctitorii industriale ale Lugojului au dat faliment ori s-au restructurat într-un grad atât de mare că au devenit de nerecunoscut, iar pe deasupra, forța de muncă – și, în general, populația – din oraș și din întreaga regiune a trecut de la expansiune la comtripare demografică și a câștigat o mobilitate care-i înspăimântă și acum, cu just temei, pe creatorii de strategii de dezvoltare.
Cu toate acestea, problema dezechilibrului dintre sexe s-a estompat greu: la ultimul recensământ, Lugojul continua să fie caracterizat de un surplus de șase procente al populației feminine în raport cu cea masculină, și mai preocupant fiind faptul că – potrivit unor studii demografice recent elaborate – pentru următorii 20 de ani există tendința de reluare a procesului de feminizare din acest pol urban.
Desigur, problema nu este (corect ar fi să spunem ”nu mai este”) atât de presantă, la o diferență de doar șase procente. Numai că situația Lugojului nu este deloc singulară, nici măcar la scara Regiunii Vest.
Timișoara însăși are un dezechilibru între sexe de șapte procente în favoarea populației feminine, iar Aradul nu e nici el departe, cu un ecart de cinci la sută, în vreme ce Reșița, centrul urban din vestul țării care a cunoscut cea mai mare bulversare demografică în ultimii 25 de ani, ca urmare a migrației extinse și a prăbușirii economice, se menține surprinzător pe o diferență practic neglijabilă, de două procente.
În general – există, desigur, și excepții notabile – se observă o tendință de feminizare accentuată a mediului urban și, prin contrapondere, de masculinizare a mediului rural, la scară regională și națională echilibrul fiind restabilit.
Situația se resimte deja pe piața muncii, investitorii sesizând, chiar și fără investigații aprofundate, că, în momentul de față, în principalele orașe din vestul țării mai au la dispoziție, ca bază de recrutare, doar bazinul feminin.
Continuarea acestei tendințe, care este accentuată de fenomenul euronavetei, va produce însă mutații importante și în structura pieței de consum, a serviciilor și, respectiv, în relațiile sociale, motiv pentru care ea nu poate fi, nicidecum, trecută cu vederea.
șansele sunt însă infime, în condițiile în care cel mai important dintre dezechilibrele demografice din regiune, cel dintre diferitele categorii de vârstă (care, pentru a cita din… clasici, face ca până și reabilitarea centrului civic al Timișoarei să depindă de niște cosași din Maramureș și Moldova), este evaluat de peste un sfert de veac, fără să se ia nici o măsură corectivă.
