Frecvent, atunci când se discută despre Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, despre – așa cum este normal – cauze, semnificații și destin național – discuția se oprește la contextul dramatic al primei conflagrații mondiale și la faptul că voințele popoarelor încorporate prin forță în imperiile europene ale vremii a coincis cu opțiunea puterilor învingătoare pentru o nouă ordine mondială.
Aceasta este însă numai jumătate de adevăr, numai partea sa de la suprafața lucrurilor. Cealaltă jumătate, din profunzimi, este însă nu doar mult mai importantă, ci și mult mai actuală pentru noi, ca națiune europeană, și pentru contextul cel puțin la fel de dramatic în care ne aflăm acum.
Pentru români, Marea Unire a fost, de fapt, cheia de boltă a acelui proiect de țară care a eliberat, modernizat și democratizat străvechea societate de la Carpați și Dunărea de Jos. Nu este o problemă care să fi fost pusă pe ordinea de zi doar în momentele de pe urmă ale Imperiilor Austro-Ungar și Țarist și nici măcar cu doi ani în urmă, când Mica Românie s-a alăturat Antantei în războiul global.
În 1892, când liderii românilor transilvăneni au formulat Memorandumul și au fost trimiși în închisori pentru asta, afirmarea existenței unei singure națiuni române în tot spațiul vechii Dacii era deja un fapt de care luaseră act toate cancelariile epocii.
Că națiunea română era una peste tot, se demonstrase limpede în zilele Războiului de Independență din 1877-1878, în care au luptat voluntari din toate provinciile românești, și mai înainte, la înfăptuirea Micii Uniri din 1859, înțeleasă și de prieteni, și de dușmani ca fiind doar primul pas al desăvârșirii unității noastre naționale, și încă și mai devreme, în timpul Revoluției Pașoptiste, când la adunările revoluționarilor români de la Blaj și de la Lugoj s-a revendicat ”Noi vrem să ne unim cu Țara!”.
Iar începuturile sunt, de fapt, și mai adânci. La 1600, când s-a împlinit ”pofta ce-am poftit” de către Mihai Viteazu, devenise limpede, după două secole de lupte comune împotriva imperiilor vremii, că cele trei principate din Carpați se pot apăra și pot progresa numai împreună.
După Unirea lui Mihai, observa cu just temei Bălcescu, nici un principe de aici n-a mai ignorat această experiență istorică: nici măcar adversarii Unificatorului (precum cei din neamul Movileștilor) sau cei de neam străin (precum Gaspar Graziani ori cei din familiile Rackoczi și Bethlen).
Intrarea simultană a celor trei principate sub ocupații străine la începutul secolului XVIII a condus la elaborarea de către elitele epocii a mai multor proiecte de țară, care au avut, toate, ca numitor comun Unirea.
Fie că era vorba despre scrierea cronicilor care demonstrau vechimea și unitatea națională, despre elaborarea primelor dicționare și întemeierea primelor școli, despre emanciparea Bisericii naționale sau despre inițiative de reformă pe principii ”aristo-democraticești”, necesitatea Unirii a fost evidențiată necontenit în cele două secole care au precedat actul de la 1 Decembrie 1918.
La Alba Iulia, știau ce au de făcut toți cei prezenți și toți cei care i-au trimis ca delegați, după cum știuseră cei care au căzut pe câmpurile de luptă și cei care au decis reunificările pregătitoare de la Chișinău și Cernăuți. Reunificarea națională era, deopotrivă, înfăptuirea unei reparații istorice, garanția suveranității, instrumentul de dezvoltare social-economică și democratică și modelul de societate viitoare.
Și astăzi, la 107 ani de la acel istoric 1 Decembrie, Unirea și-a păstrat toate aceste semnificații și potențialități.
Ceremonii şi alte evenimente la Timişoara
Timișoara va marca Ziua Națională a României printr-o serie amplă de ceremonii.
Manifestările vor începe la Cimitirul Eroilor din Calea Lipovei, unde, de la ora 10, va avea loc o ceremonie militară cu depuneri de coroane la Monumentul Eroilor Revoluției din Decembrie 1989.
Activităţile vor continua de la ora 12 în fața Catedralei Mitropolitane, cu întâmpinarea oficialităților, prezentarea onorului și salutarea Drapelului de Luptă, intonarea Imnului Național al României, o rugăciune și, apoi, defilarea militarilor și a unor ansambluri folclorice.
Seara, începând cu ora 17, Timișoara va găzdui tradiționala retragere cu torțe, desfășurată pe un traseu extins ce va include puncte simbolice precum: Str. Mărășești, Bulevardul Republicii, Bulevardul Regele Ferdinand I, Catedrala Mitropolitană, Primăria Timișoara, Bd. C.D. Loga, Mitropolia Banatului, Bd. Revoluției din 1989, Prefectură, Piețele Sf. Gheorghe, Unirii, Libertății și Victoriei, cu revenire la Str. Mărășești.
Tot în cursul serii, de la ora 18, pe scena din Piața Victoriei vor urca Zdob și Zdub și Ansamblul ”Timișul”, sub conducerea dirijorului Deian Galetin, cu coregrafii realizate de Maria Topciov și Ciprian David.
De asemenea, vor susţine recitaluri îndrăgiți artiști de folclor, între care Andreea Voica și Marius Ciprian Pop, alături de alți interpreți locali.
La mulţi ani, România! La mulţi ani, români, oriunde v-aţi afla!
