Astăzi, cu toții, cu ochii pe urs! Credincioșii ortodocși, dar și cei catolici sărbătoresc în 2 februarie un eveniment însemnat din existența pământească a lui Iisus Hristos.
După patruzeci de zile de la naşterea Sa, Pruncul Sfânt a fost dus la Templul Ierusalimului, centrul vieţii religioase a naţiunii.
După Legea lui Moise (Lev. 12:2-8), femeia care a născut un prunc de parte bărbătească nu avea voie să intre în templul Domnului vreme de patruzeci de zile, iar la împlinirea acestora, mama venea cu fiul şi aducea jertfă lui Dumnezeu un miel sau un porumbel, într-un ritual de purificare. Deşi Preasfânta Fecioară, Maica Domnului, nu avea nevoie de curăţire deoarece L-a născut fără stricăciune pe Fiul lui Dumnezeu, ea s-a supus cu smerenie legii timpului.
În acea vreme, Părintele şi dreptul Simeon (prăznuit pe 3 februarie) trăia în Ierusalim. Lui i s-a porocit că nu va muri până nu Îl va vedea pe Mesia cel promis. Prin har de sus, Sfântul Simeon s-a dus la templu chiar când Preacurata şi Sfântul Iosif veneau cu Pruncul Iisus să împlinească legea. Simeon Iubitorul de Dumnezeu l-a luat pe copil în braţe şi, mulţumind Cerului, a rostit cuvintele pe care le auzim repetate la fiecare slujbă a vecerniei:
„Acum slobozeşte pe robul Tău, după cuvântul Tău, în pace. Că ochii mei văzură mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor, lumină spre descoperirea neamurilor şi slavă poporului Tău Israel”(Luca 2:29-32).
Dreptul Simeon i-a spus Sfintei Fecioare: „Iată, Acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora din Israel şi ca un semn care va stârni împotriviri. Şi prin sufletul tău va trece sabie, ca să se descopere gândurile din multe inimi” (Luca 2:34-35).
La Templu se afla şi prorociţa Ana, o văduvă de 84 de ani, fiica lui Fanuel, şi nu se depărta de templu, slujind noaptea şi ziua în post şi rugăciune. „Şi, venind ea în acel ceas, lăuda pe Dumnezeu şi vorbea despre Prunc tuturor celor ce aşteptau mântuire în Ierusalim” (Luca 2:37-38).
În icoana care reprezintă această sărbătoare, Ana ţine un pergament în mână pe care scrie: „Acest prunc a adus cerul şi pământul”. Înainte de naşterea lui Hristos, dreptcredincioşii trăiau cu speranţa venirii lui Mesia cel promis. Drepţii Simeon şi Ana, ultimii credincioşi din legea veche, au fost consideraţi vrednici de a-L întâmpina pe Mântuitorul în Templu.
Când își vede ursul umbra…
Potrivit tradiției populare, data de 2 februarie marchează Ziua Ursului. Bătrânii de odinioară credeau că, dacă în 2 februarie este soare, Moş Martin iese din bârlog; dacă-şi vede umbra, el se sperie şi intră din nou în culcuşul lui, prevestind astfel prelungirea iernii cu şase săptămâni.
CITEȘTE ȘI: Poli, duel la Timișoara cu campioana Dinamo în primul meci oficial din 2023
Dacă în ziua praznicului cerul este înnorat, ursul nu-şi vede umbra; el iese din locul de hibernare anticipând apropierea primăverii şi încălzirea vremii. Odinioară, de Întâmpinarea Domnului, mamele cu prunci bolnavi dăruiau haine copiilor sărmani, ca să li se însănătoșească odraslele și să aibă tot anul parte de bucurii.
