Varianta de ocolire Timișoara Sud constituie, fără îndoială, un exemplu de manual, predat în cadrul lecției despre bătaia de joc față de contribuabili. Fără îndoială, există și un asemenea capitol prin cărțile după care învață politicienii români să conducă țara.
Reluând pe scurt povestea, vom reaminti că a început înainte de 2010, iar dacă mai durează mult se va pierde în negura timpului. Rând pe rând, guvernele de toate culorile ne-au dat peste nas cu centura de sud.
Mult-criticata guvernare Boc a reușit, totuși, să dea Timișoarei măcar un sfert de centură, pe partea de nord-est, în lungime de 12,8 kilometri. Partea de sud, o simplă bucată de șosea de 25 de kilometri, este pasată de la un an la altul și de la o guvernare la alta, de parcă ar avea legată de ea vreun descântec. Nici măcar faptul că am avut premier din Timiș nu a ajutat, acesta fiind mazilit înainte de a apuca să vadă finalizarea licitației.
Un lung șir de minciuni
Miniștrii de la Transporturi ne duc cu zăhărelul de mai mulți ani în privința centurii de sud a Timișoarei. Dacă Ioan Rus nici măcar nu a vrut să o treacă în Masterplanul general de transport, tehnocrații erau gata să îi dea drumul dar, ghinion, li s-a terminat mandatul.
Au venit pesediștii, licitația a fost, în sfârșit, organizată, dar nu se mai termină, de parcă ar trebui să se construiască un drum peste Himalaya. Anul trecut, s-a bătut recordul de minciuni în ceea ce privește termenul pentru desemnarea câștigătorului licitației. Lucrarea a ajuns pe SEAP în 24 aprilie 2017, iar primul termen vehiculat a fost 8 iunie; apoi 2 iulie, apoi 21 iulie, apoi august, apoi sfârșitul lunii octombrie, 2 noiembrie, 15 decembrie și așa mai departe.
Nici cel mai recent termen, 15 ianuarie, nu a limpezit situația, desemnarea câștigătorului fiind amânată până la sfârșitul lui februarie. Tot ce știm este că s-au înscris 12 firme gata să construiască cei 25 de kilometri de șosea care ar putea transforma Timișoara într-un oraș cu trafic civilizat și mai puțină poluare.
Primarul rămâne optimist: nu sunt mari speranțe
În mod surprinzător, Nicolae Robu nu s-a arătat prea pesimist din cauza acestor amânări continue. El a declarat, ieri, că primăria va pune un accent deosebit pe lucrările la Inelul IV de circulație.
„Este o prioritate a orașului, cu atât mai mare cu cât Timișoara nu dispune de centură, doar pe acel tronson între drumul Aradului și cel al Lugojului, o nimica toată, 12,8 kilometri. În acea parte a orașului oricum există autostrada și de aceea nici centura nu este suprasolicitată. Problema mare este lipsa centurii între drumul Lugojului și cel spre Moravița, aici ne arde cel mai tare să avem un drum ocolitor. Din păcate, momentul când o să-l avem văd că mereu întârzie. Eu estimez că prin 2020 vom ajunge să avem și acest tronson de centură.
Estimarea vine din partea unui om prin natura sa optimist. M-aș bucura să se realizeze mai repede, dar, după cum decurg lucrurile, nu sunt mari speranțe. Ne împăcăm și cu această idee, desigur, nu așa, mioritic, ci acționăm în continuare, pe toate canalele și în toate felurile”, a declarat Robu, vorbind despre lucrările la Inelul IV, care se vor derula cu bani de la bugetul local.
Optimismul primarului Timișoarei ar putea avea parte, în noul context politic, de o nouă dezamăgire, pentru că e dificil de sperat că grija celor de la Ministerul Transporturilor va fi centura de sud a orașului de pe Bega, tocmai în aceste vremuri cam zbuciumate la vârful instituției și al întregului guvern.
