Reabilitată abia de câțiva ani din fonduri ale Uniunii Europene, conform unui proiect care nu prea seamănă cu rezultatul final, Piața Libertății continuă să se afirme în Timișoara ca un etalon de bun-gust și finețe. Reamintim că aici poate fi admirat un superb pavaj roșu-cărămiziu, alternând cu gri-cenușiu, dispus în cercuri concentrice.
Câteva dungi cărămizii aduc aminte de ruinele băilor turcești, îngropate de-acum, pentru că nu au fost considerate nici importante, nici interesante. În jurul pieței avem o mulțime de copăcei la ghiveci, care, fără îndoială, vor crește mari odată și-odată, oferind umbră pentru nepoții timișorenilor aflați acum la vârsta medie.
Nici măcar una dintre clădirile care mărginesc pătratul pieței nu a fost reabilitată, deocamdată. Una singură, proprietate privată, de la colțul străzii Vasile Alecsandri, și-a schimbat aspectul în bine. Sediul Bibliotecii Județene „Sorin Titel” are toate șansele să fie prima dintre clădirile istorice, proprietate publică, situate chiar în Piața Libertății care va fi renovată așa cum se cuvine.
În mijlocul acestui ghiveci de vechi amestecat cu nou, s-ar crede că stâlpii înalți, lucioși și argintii, mai vrednici de nocturna viitorului stadion cu 45.000 de locuri din Timișoara decât de o piață cu caracter profund istoric, constituie cireașa de pe tort.
Ei, bine, lucrurile nu stau chiar așa, pentru că există un alt detaliu care întrece stâlpii. Pe clădirea Primăriei Vechi au fost bine bătute în piroane mai multe felinare metalice, de un negru foarte sobru. Abia la ora la care ziua îi cedează locul înserării, felinarele își dezvăluie surpriza: becurile sunt verzi.
Este de presupus că această culoare a fost aleasă cu multă grijă, pentru a se asorta cu rozaliul de pe clădire, dar și cu cel de pe pavaj. Efectul este mirific și va constitui, cu siguranță, o încântare pentru turiștii actuali, dar mai ales pentru cei viitori.
