Iosif Rotariu, unul dintre cele mai importante nume pe care le-a dat Timișoara alb-violetă și chiar fotbalul românesc, își dedică timpul liber și activităților caritabile.
În cursul săptămânii trecute, fostul internațional a participat la un cros dedicat pacienților bolnavi de hemofilie, el însuși fiind părintele-adoptiv a doi copii cu probleme de sănătate. 
Are în spate o carieră cu peste 260 de partide în prima ligă, câștigător a 11 trofee (nouă cu Steaua şi două cu Galatasaray) și cu o scurtă experiență de antrenor la FC Politehnica Timișoara. Ca de obicei, ne-a răspuns, cu amabilitatea-i cunoscută, la câteva subiecte legate atât de viața sa, cât și de modul în care vede actuala echipă națională, precum și fotbalul din vestul țării…
– Ați debutat la echipa naţională în 1988, la meciul Olanda-România (2-0). Unul dintre cele mai importante meciuri jucate de dumneavoastră pentru tricolori a fost cel de la Campionatul Mondial din Italia, în 1990, când ați primit misiunea să-l marcați pe inegalabilul Diego Armando Maradona, în meciul România-Argentina. În 1990 ați plecat la Galatasaray și astfel ați pierdut destule selecții la echipa națională, deoarece campionatul Turciei era considerat unul destul de slab pentru Europa. Regretați alegerea făcută?
– Vă mulțumesc pentru scurta și frumoasa caracterizare. Anii au trecut iar dacă acum aș purta o discuție la rece cu mine însumi, cu siguranță aș ajunge la concluzia că regret și acum foarte mult pasul făcut spre campionatul Turciei. Dacă aș mai fi avut puțină răbdare, ofertele ar fi fost cu totul altele, iar eu aș fi ajuns la aproape o sută de selecții în echipa națională…
– Revenind la prezent, după o perioadă ”nemțească” dar fără rezultate notabile la reprezentativa tricoloră, a venit rândul unui antrenor bănățean, Cosmin Contra.
– Este, într-adevăr, o alegere foarte bună. Cosmin Contra este un antrenor tânăr, cu o mare ambiție. El are în spate o carieră foarte frumoasă ca jucător, a început ulterior cu succes și meseria de antrenor. Știe să-i motiveze pe băieți și le dă credit multor jucători tineri. Cred că acest lucru înseamnă foarte mult pentru fotbalul românesc. Eu personal sunt optimist.
– Echipe care pe vremuri reprezentau adevărate branduri în fotbalul nostru au aruncat între timp prosopul sau nu se simt deloc bine. De ce a pierdut fotbalul din vestul României lupta cu echipele de dincolo de Carpați, iar formații precum Concordia Chiajna, FC Voluntari și Juventus București evoluează pe prima scenă, în timp ce echipe de tradiție precum Olimpia, UTA, Corvinul, Jiul, ”U” Cluj sau CSM Reșița au dispărut sau se zbat în mediocritate?
– Din păcate este foarte trist că lucrurile au evoluat în acest mod. Sunt însă de părere că totul se leagă de organizare, iar factorii importanți care pot face ceva – aici mă refer la consiliile locale și la cele județene – nu se implică așa cum o fac în alte părți.
– De ce nu ați ales să vă continuați cariera ca antrenor al unei echipe din Liga I?
– Am fost o perioadă foarte scurtă la Poli. Dar mi-e nespus de greu să antrenez pentru că mă atașez de jucători. Știu ce înseamnă să fii în teren și îi înțeleg, așa că nu pot să-i… cert.
