O moară din județul Timiș funcționează aproape fără întrerupere, de peste 70 de ani. A fost construită în 1946, iar de atunci fluxul tehnologic nu s-a schimbat.
Pentru ridicarea morii din Saravale, lemnul a fost adus de la munte cu pluta pe Mureș. Singura modificare la clădire este adăugarea unei magazii pentru făină. O parte dintre utilajele folosite astăzi sunt fabricate în… 1951, în Germania, iar valțurile încă își fac treaba.
Dacă înainte transportul grâului se realiza cu elevatoare, acum acesta este pneumatic. Până să ajungă pâinea pe masa timișenilor, grâul trece prin mai multe etape.
Odată adus la moară, acesta ajunge în curățătoria neagră, apoi se umectează și stă, ulterior, în buncăre de odihnă cam opt-zece ore, iar înainte de a ajunge să fie măcinat mai trece și prin curățătoria albă.
”Această moară a funcționat încă de la construire, cu o pauză de un an sau doi. În urmă cu câțiva ani, aici veneau clienți și de la Nădlac”, spune Silviu Cristea, care practică meseria de morar de 35 de ani.
De-a lungul timpului, moara din Saravale a mai suferit modificări, nu se mai macină porumb pe piatră și se află la al cincilea patron, Dieter Bortscher. O moară cu o istorie asemănătoare mai există și la Teremia Mare.
