Instrumentistul Doru Țăranu: „Doina bănățeană este o nestemată a folclorului românesc”

Născut în data de 7 februarie 1964 în localitatea Bocșa Română, județul Caraș-Severin, Doru Țăranu a absolvit primele zece clase în localitatea natală. „Mi-s bănățean. Părinții, bunicii, neamul din care eu provin aparține Banatului cărășean”, se recomandă, cu mândrie, artistul.

La începutul clasei a XI-a s-a mutat la Timișoara și a urmat cursurile Liceului de Muzică „Ion Vidu”, unde i-a avut colegi de clasă pe Luca Novac, frații Vincu, Luță Popovici, Ioniță Enea, Aurelian Cristea. „Am menționat doar câteva nume, dar întreaga clasă a fost una cu adevărat valoroasă”, spune el. A fost, astfel, începutul unei cariere de aproape patru decenii, timp în care Doru Țăranu a reușit să-și creeze un nume în galeria artiștilor bănățeni apreciați de public. Taragot, saxofon, sopran, fluier – sunt instrumente care pentru Doru Țăranu nu au secrete. Artistul nu este doar un instrumentist desăvârșit, el și-a dovedit, în repetate rânduri, și talentul de solist vocal.

– De la cine ați moștenit dragostea pentru folclor?

– Mama a cântat în corul bisericii, iar un unchi de-al meu, Petru Deda, la taragot. La șase ani am început să cânt la acordeon, în special la insistențele tatălui meu, mare iubitor de folclor. Acordeonul a costat 600 de lei- atât a plătit tata pe el.

La 12 ani, am învățat să cânt și la taragot. O vreme am oscilat între muzică și sport- jucam fotbal la Metalul Bocșa. Dar la 16 ani, când am plecat de acasă și am venit la Timișoara, am renunțat la sport și m-am dedicat muzicii.

– Ați susținut, de-a lungul anilor, mii de spectacole. Care v-a fost cea mai îndepărtată destinație?

– Australia. Însă, cel mai des am cântat în Serbia, Germania, Italia, Franța și Spania. – Ce piese includeți, de regulă, în repertoriul dumneavoastră? – Piese compuse de mine, dar și din repertoriul artiștilor consacrați din țară.

Atunci când compun o melodie, mă inspir din poveștile mele de viață, dar și ale cunoscuților.

De exemplu, „M-am întors cu drag acasă” este o piesă compusă special pentru părinții mei, iar „Joc de doi ca prin Banat” este inspirat de la dansatorii profesioniști din Banatul de munte. – Aveți și o melodie favorită? – Da, se intitulează „Cât îi Banatul de mare”.

– Există un element ce distinge muzica populară din Banat de cea din alte părți ale țării?

– Doina. De altfel, cine nu cântă doină și joc de doi nu este un solist bănățean complet.

Doina are texte compuse din suflet, din cele mai ascunse și arzătoare dorințe omenești. Doinele în general sunt triste, și vă dau câteva exemple de titluri: „Doamne nu mă-mbătrâni”, „Am avut și eu o viață”, „Frică mi-i că mor ca mâine”, „Nu am nimica de dorit”.

Pot părea, la prima vedere, melodii pe care nu vrei să le auzi, dar frumusețea inegalabilă a liniei melodice și interpretarea – atât vocală cât și instrumentală – fac din doina bănățeană o nestemată a folclorului românesc.

Pe lângă doină și jocul de doi, hora, brâul și ardeleana sunt alte comori ale folclorului bănățean.

– Ce proiecte aveți în lucru?

– Am finalizat un nou album, „Doru Țăranu și invitații lui de fală”, ce va ieși pe piață înainte de Paști. Am colaborat, la înregistrări, cu artiști consacrați din Banat și pot spune fără falsă modestie că am făcut treabă bună împreună.

– Aș dori să încheiem acest interviu privind spre viitor. Sunt, în generațiile tinere de vârstă școlară, artiști talentați care să ducă mai departe frumusețea folclorului bănățean?

– Cu siguranță. De altfel, în ultimul deceniu, a crescut constant numărul părinților care își încurajează și susțin copiii să pornească pe acest drum. Aș mai vrea, însă, să vorbesc despre un alt fenomen, pe care l-am întâlnit – spun cu bucurie – în special la sate: sunt angajați instructori profesioniști care să predea dansuri populare copiilor.

De aici începe, practic, inițierea în folclor. Și, nu o dată, din rândul lor se ridică copii talentați, viitori soliști sau instrumentiști de succes. Și astfel, cu fiecare melodie învățată, cu fiecare dans, ei duc mai departe frumusețea folclorului nostru bănățean.