În amintirea unui om deosebit – Egon Lupșa. Unul dintre cei mai cunoscuţi timişoreni s-a stins la aproape 97 de ani, în Germania

La 29 aprilie 2021 s-a stins din viață la Nurnberg, în Germania, la aproape 97 de ani, unul dintre cei mai cunoscuți timișoreni, Egon Lupșa, un atlet de referință, un om de mare caracter, înzestrat cu o mare vocație a prieteniei.

A copilărit la Bocșa, apoi a urmat Liceul Piarist din Timișoara, unde a fost remarcat de profesorul Carol Eilhardt, cunoscut atlet și polisportiv. Egon Lupșa a făcut parte dintr-o generație de excepție a atletismului românesc, alături de Ion Hansi Soeter, Mihai Raica, Ion Hansi Wiesenmayer și, mai ales, de Ion Moina.

De ultimul l-a legat o prietenie aparte, chiar dacă au fost adversari, concurând cu predilecție în aceleași probe, 100 și 200 de metri, Moina având la activ un record memorabil la 100 de metri, în anul 1940, la concursul național de la Predeal, 10,4 secunde, iar Lupșa, “umbra” sa, a obținut 10,7 secunde, în aceeași probă.

Consemnăm victoria lui Egon Lupșa în luna mai a anului 1946, cu ocazia Campionatelor Universitare de la Cluj-Napoca, unde l-a învins pe marele său prieten, cu 10,5 secunde. În anii următori, la clubul Electrica, sub îndrumarea antrenorului doctor Ion Arnăut sau format campionii naționali de atunci Ion Toma, Luise Ernst, Hansi Soeter, Cornel Poenaru, Niki Receanu, Edith Treybel, adevărați timișoreni care au conviețuit într-o armonie deplină și într-o atmosferă de fair-play.

Printre așii sprintului românesc, Egon Lupșa și-a înscris în palmares și un titlu de campion balcanic (1946) în capitala Albaniei, la Tirana. A câștigat numeroase competiții și concursuri între țări, participând cu succes la întrecerile de atletism de la Kiev, Moscova, Leningrad, însă din motive politice nu a putut participa la Jocurile Olimpice de la Helsinki din 1952.

Timp de 15 ani a fost antrenor la Clubul Politehnica Timișoara. Despre acea perioadă prolifică, în timpul căreia a format ștafetele echipei noastre naționale, avem o scurtă relatare a unui alt vechi atlet timișorean, Emil Tobias:

“Domn Egon, cum ne plăcea să-l numim, se remarca printr-o diversificare a specializării. El ducea atât sprinteri, alergători de 100 și 400 de metri garduri, săritori, inclusiv la prăjină, aruncători de suliță și disc, la nivel național și internațional, de exemplu, la Jocurile Balcanice. Obținerea performanțelor cât mai bune ale acelor atleți studenți era preocuparea lui preferată, dar nu a uitat niciodată că pe primul loc se afla și studiul profesional. A fost, de asemenea, foarte atent la asigurarea cât mai bună a condițiilor de cazare și a supraalimentației sportivilor. La buna atmosferă în cadrul clubului contribuiau în mare măsură cantonamentele desfășurate la Văliug (pregătire fizică generală) și la Cluj-Napoca (finisare tehnică), unde «Domn Egon» avea rolul de organizator, antrenor și înțelept sfătuitor”.

Deși acest om special a locuit ani buni la Nurnberg, Egon Lupșa a revenit mereu în România, la Timișoara, dar și într-un peisaj pitoresc montan, Gărâna. La venerabila vârstă de 97 de ani, când și-a încheiat ciclul unei vieți lungi și frumoase, Egon Lupșa rămâne ca o vie amintire pentru prieteni și cunoscuți.

În numele unor timișoreni de calitate, care l-au remarcat și l-au prețuit, îi vom păstra o veșnică și
profundă aducere aminte…

Semnează: Eugen Statnic, un nostalgic timișorean, iubitor al atletismului și prieten al lui Egon de peste 70 de ani.