Peste 200 de proiecte de hotărâri au avut pe ordinea de zi consilierii locali, la ultima şedinţă de plen din acest an. Cea mai mare parte a proiectelor au vizat majorări drastice ale impozitelor pentru clădiri şi terenuri aflate în paragină.
CITEȘTE ȘI: Lovitură de la DNA: Nicolae Robu, trimis în judecată alături de alţi inculpaţi
Chiar dacă unele dintre proiectele de acest tip au fost retrase în ultimul moment, deoarece asociaţiile de proprietari vizate au făcut dovada începerii demersurilor pentru recondiţionarea imobilelor, cea mai mare parte au fost votate. Ca urmare, peste 180 de proprietari de clădiri și terenuri lăsate în paragină în Timișoara vor fi supraimpozitate de la 1 ianuarie 2020. Cei în cauză vor plăti, de anul viitor, impozite majorate cu 250 până la 500 la sută, în funcţie de starea de degradare a imobilelor. O mare parte dintre clădirile în cauză sunt istorice, iar reabilitarea acestora este mult mai scumpă decât în cazul edificiilor moderne. În plus, este obligatoriu ca proprietarii sau asociaţiile acestora să apeleze la firme specializate în reabilitarea clădirilor istorice, iar asemenea societăţi nu sunt foarte multe şi nici disponibile în orice moment. În plus, în cazul intervenţiilor pe monumente istorice, clădiri şi terenuri din zonele de protecţie, e nevoie de avizul Ministerului Culturii.
Aşa-numita taxă pe paragină a devenit aplicabilă în Timişoara de la începutul anului 2017, conform unei hotărâri a Consiliului Local care a instituit supraimpozitarea cu până la 500 la sută a clădirilor şi terenurilor neîntreţinute corespunzător, în funcție de gradul de degradare constatat. Criteriile de încadrare în categoria clădirilor neîngrijite se referă la deteriorări la acoperiș, fațade, deficiențe structurale vizibile din exterior și împrejmuiri. Poliția Locală este instituţia împuternicită pentru identificarea clădirilor părăginite, constatările sale fiind înaintate Direcției de urbanism a municipalităţii, care evaluează imobilele identificate şi emite somaţii către proprietarii cu pricina, ca pe parcursul anului fiscal în care s-a constatat starea clădirii, să se efectueze lucrările de întreţinere necesare. Dacă, după expirarea termenului acordat, se constată că proprietarul nu a efectuat lucrările necesare, Direcţia de urbanism va încheia o notă de constatare, în care e consemnată menţinerea clădirii în categoria celor considerate, conform procedurii, ca fiind neîngrijită, dosarul întocmit fiind înaintat ulterior Direcţiei fiscale, care va aplica supraimpozitarea.
În alte părţi, municipalitatea cooperează cu proprietarii
La Timişoara, aşadar, metoda aplicată pentru aducerera clădirilor la o stare normală este strict coercitivă. Trebuie spus, însă, că există şi mari municipii în care edilii sunt mult mai cooperanţi cu proprietarii de imobile. La Oradea, de pildă, aproape toate clădirile istorice arată de parcă ar fi nou-nouţe, iar cele încă nereabilitate sunt şi ele pe lista unor viitoare investiţii. Cum procedează municipalitea orădeană? Ei bine, suportă integral costul proiectuilui tehnic pentru reabilitarea completă a clădirilor din zona istorică şi, în plus, le oferă credite fără dobândă proprietarilor împricinaţi! Sistemul credit-furnizor, care presupune plata eşalonată pe câţiva ani a recondiţionării imobilelor valoroase arhitectonic, nu este, de altfel, o invenţie românească, mai toate marile oraşe europene practicându-l. Edilii timişoreni, însă, nu se complică şi preferă să lase totul în seama deţinătorilor clădirilor de patrimoniu.
