– A fost conturat tot lotul pentru sezonul viitor. Aţi anunţat jucătorii noi, i-aţi oficializat şi pe cei care au semnat prelungirea contractelor şi aţi făcut publice numele baschetbaliştilor care au părăsit echipa în această vară. Cine a stabilit lista jucătorilor pentru stagiunea următoare şi în ce măsură aţi reuşit să convingeţi toţi jucătorii de pe această listă să semneze cu SCM Timişoara?
– În acest an am fost ceva mai grăbiţi în ceea ce priveşte munca pentru conturarea lotului, asta şi datorită faptului că o parte dintre jucătorii pe care i-am avut în sezonul trecut a rămas alături de noi. În aceste condiţii ne-a fost mai uşor să completăm lotul pe poziţiile pe care am rămas descoperiţi. Lista a fost stabilită împreună cu antrenorul Dragan Petricevici. Nu a fost greu, pentru că, aşa cum bine ştiţi, noi am colaborat bine şi în trecut. Totul a mers extrem de uşor. Deşi pe unii dintre jucătorii plecaţi de la echipa noastră i-am dorit în continuare, ei au preferat să încerce experienţe noi. Le doresc să aibă parte de mult succes acolo unde vor evolua în noul sezon. Era foarte important să reuşim păstrarea celor doi români, Diculescu şi Baciu. Mai ales pe Diculescu ne-am dorit să-l menţinem în lot, pentru că ne-a ajutat foarte mult şi s-a pliat pe regula U23. Sper că vom descoperi un nou Diculescu în sezonul următor.
– Sunt jucători care s-au autopropus la Timişoara?
– Sunt jucători care se autopropun de mai mulţi ani la clubul nostru. Dacă le dau numele le ofer o prea mare importanţă. Se ştie foarte bine despre cine este vorba! Mă refer în primul rând la un idol din ultimii ani al tribunelor, care a făcut două sezoane bune aici, iar în al treilea i s-a încheiat contractul şi nu l-am mai prelungit. Nu aveam nici o datorie faţă de el şi nu trebuia să rămână la echipă. Dacă a fost atât de valoros precum cred el şi cei care toată ziua ne blamează pe site-urile de socializare de ce nu l-au luat alte echipe din România? A avut şansa să meargă la o altă formaţie şi n-a stat decât două săptămâni. A jucat apoi în ligi inferioare din alte ţări. De ce doar Timişoara este o soluţie pentru jucătorul respectiv? Am înţeles că acum are şi carnet de antrenor şi vrea să antreneze… S-a înconjurat de un grup de suporteri care ne denigrează constant pe reţelele de socializare. Ei sunt nemulţumiţi, nu sunt de acord cu nici o schimbare pe care o facem. Ei le ştiu pe toate şi dau sfaturi la orice. Sunt prezenţi în viaţa clubului de la primele ore ale dimineţii, nu ştiu dacă au şi alte ocupaţii în viaţa lor… Ei sunt suporterii la care m-am referit mereu. Nu am avut niciodată treabă cu lumea care vine în sala „Constantin Jude”, ci doar cu aceşti indivizi care ne blamează mereu fără nici o acoperire. Unii dintre ei sunt foşti mari jucători de baschet care activează în prezent în campionatul ABLA. Ei spun că noi trăim din banii pe care îi plătesc ei pe abonamente. Preţul unui abonament este de 75 de lei, dacă am fi trăit din aceşti bani am fi dispărut de mult timp, în condiţiile în care avem în jur de 100 de abonaţi… Sunt foarte impresionat de oameni cu bun simţ care vin la sală şi care ne respectă şi sunt alături de noi indiferent de rezultate.
– Aţi reuşit să închideţi o problemă cu care vă confruntaţi de aproape patru ani, cea a datoriilor către jucătorii cu care aţi dorit să începeţi ediţia 2015-2016, una cu serioase încercări financiare. A fost o situaţie care risca să pună lacăt pe baschetul timişorean la nivel de seniori după o prezenţă neîntreruptă în elită de trei decenii…
– Am fost la câteva ore distanţă de a pune lacăt pe baschetul timişorean. Aveam un termen-limită de la federaţie, dar am trecut peste orice orgoliu şi l-am sunat pe reprezentantul jucătorilor, care m-a surprins plăcut raportat la problemele pe care le-am avut cu el în trecut, cu articole scrise la adresa mea şi a clubului pe care îl conduc. Am găsit înţelegere din partea lui, a fost o discuţie bărbătească în care am rezolvat situaţia. A acceptat un compromis, acela de a prelungi termenul cu două săptămâni. Am reuşit să rezolvăm în acest interval problemele legate de foştii jucători. Am închis orice problemă cu trecutul, dar există riscul de a acumula noi datorii. Am rămas cu restanţele salariale din sezonul trecut, pe care vrem să le închidem până la începerea noii ediţii de campionat. La cum se mişcă lucrurile sunt puţin reticent, dar am speranţe că le vom rezolva până la sosirea jucătorilor sau cel târziu până la începerea noului sezon competiţional. Nu ar fi bine să ne prindă noua ediţie de campionat cu datorii la jucătorii care au acceptat să rămână la Timişoara. Pentru rezolvarea problemei cu datoriile către foştii jucători, care a durat patru ani, vreau să le mulţumesc personal domnilor Radu Ţoancă şi Nicolae Robu, care au fost foarte implicaţi şi ne-au ajutat, precum şi antrenorului Dragan Petricevici, cu un rol important în discuţia avută cu agentul jucătorilor. El a girat mai multă încredere din partea clubului nostru în discuţiile purtate cu agentul jucătorilor. A fost un careu foarte important în rezolvarea acestor probleme.
– Vă invit să privim puţin în urmă, mai exact din aprilie 2016, de când ocupaţi funcţia de preşedinte, şi până în prezent. Cum aţi descrie perioada scursă de atunci? Am consemnat o salvare miraculoasă de la retrogradare, calificări în play-off, aţi fost la un pas de semifinalele campionatului, dar au existat şi multe datorii şi alte probleme „moştenite” de la vechea conducere…
– Au fost, probabil, cei mai grei din viaţă, dar în acelaşi timp au avut un efect pozitiv asupra mea, pentru că am avut permanent o motivaţie suplimentară legată de viaţa clubului. În sezonul 2015-2016 am reuşit un miracol. Problemele cu finanţarea au apărut în vară, am rămas atunci fără nici un ban. Până la înfiinţarea SCM-ului am pierdut toată echipa, una foarte bună, creată pentru atacarea campionatului şi pentru participarea în cupele europene. Cu zece zile înaintea începerii noului sezon am rămas fără nici un jucător. Atunci, împreună cu Dragan Petricevici am făcut peste noapte o echipă care nici nu ne interesa dacă are valoare sau nu. Tot ce conta în acel moment este să avem pe cine să punem în teren la meciul din prima etapă cu Sibiu. Pe care am fost aproape să-l câştigăm! Apoi am luat-o la vale, pentru că echipa nu era la nivelul dorit. Nu aveam nici bani, salariile jucătorilor erau foarte mici, am adus ce am putut. În 7 noiembrie a apărut colacul de salvare numit SCM Timişoara şi am putut aduce alţi jucători. Aveam doar două victorii până în acel moment. În iarna anului 2016 l-am adus pe Nenad Mandici pe postul de antrenor, o mutare inspirată la vremea respectivă, şi jucători de valoare precum Djapa, Djundjerski, Jeremici şi Warren. Pe de altă parte, l-am pierdut pe Subotici, plecat în Slovacia, el avea un contract deschis. Ne-au ajutat foarte mult la vremea respectivă şi românii pe care îi aveam atunci în echipă, şi mă refer la timişorenii Milencovici şi Toth. În play-out am avut o serie de zece victorii care ne-a salvat de la retrogradare şi cu puţină atenţie pe final puteam intra chiar în play-off. Ar fi fost, probabil, prea mult… A urmat sezonul 2016-2017, unul mai liniştit din punct de vedere financiar, am avut stabilitate după apariţia SCM-ului. Nu am avut un buget mare în nici un an, dar a fost importantă stabilitatea financiară. Bugetul nostru a fost unul mediu, pentru play-off. Banii au venit la timp şi am făcut un sezon foarte bun. Am intrat în Top 6, iar în play-off am căzut cu Oradea, care ne-a eliminat cu 3-0, însă la fel de bine putea fi 3-0 pentru Timişoara. Apoi a venit o stagiune în care am avut stabilitate la nivelul lotului de jucători. Am reuşit să păstrăm nucleul de bază, dar au apărut probleme cu întârzierile salariale. S-a ajuns atunci la restanţe de trei-patru luni. Au apărut nemulţumiri în cadrul lotului, dar cu toate acestea am reuşit o semifinală în Cupa României. Una peste alta, am fost mulţumiţi, mai ales că au început să ne apese problemele cu datoriile din urmă. A fost puţin haos în cadrul clubului. Şi cu fetele am jucat în acel sezon 2017-2018 în semifinalele Cupei României şi, la fel ca la echipa masculină, am fost foarte aproape de penultimul act în campionat. În fiecare sezon am fost la un singur coş distanţă de o performanţă mai bună. În anul următor au plecat unii jucători şi am fost nevoiţi să reconstruim. Sezonul trecut l-am simţit ca fiind cel mai dificil, pentru că problemele au început să se acutizeze. Toată ziua primeam hârtii de la tribunale, de la FIBA, de la federaţie, eram încolţiţi şi presaţi din toate părţile, am primit şi interdicţie la transferuri… În aceste condiţii am încropit un lot cu care am făcut un sezon decent. Am fost singura echipă din campionat care nu a schimbat nici un baschetbalist. Jucătorii tineri s-au inventat la Timişoara, iar străinii au dat dovadă de mare caracter, unii dintre ei doar până la un moment dat… Am avut o serie excepţională în Top 6, nu am pierdut nici un meci în tur. Cristi Bota a fost singur, dar a ieşit bine până la final.
– Au fost sezoane în care aţi reuşit să păstraţi un nucleu important de jucători, în care aţi avut, aşadar, omogenitate, dar şi stagiuni în care aţi pornit cu o reconstrucţie atât la nivelul lotului de jucători, cât şi la cel al staff-ului tehnic… Aţi regretat, măcar pentru un moment, aducerea unor baschetbalişti sau numirea unor antrenori?
– La ce probleme am avut în ultimii patru ani, cea mai grea perioadă, pe care am prins-o în calitate de preşedinte, nu pot spune ceva rău despre jucători şi antrenori. Fiecare a avut rolul lui şi şi-a adus aportul la îndeplinirea obiectivelor. La ce am oferit noi a fost maximul din ce s-a putut obţine. Contează mult şi să ai linişte, o stare bună.
– Care a fost cea mai mare dezamăgire pe care aţi trăit-o până în prezent în calitate de preşedinte?
– Cea mai mare dezamăgire o reprezintă ratarea Final Four-ului Cupei României din acest sezon. Mă refer la înfrângerea suferită la Bucureşti în meciul cu Dinamo, nu mă aşteptam la aşa ceva. Ei au jucat cu copiii în retur, iar faptul că ne-am crezut deja calificaţi ne-a făcut să luăm o palmă care ne doare şi acum.
– Dar cea mai mare bucurie?
– Bucuria cea mai mare a fost acel sezon în care ne-am salvat de la retrogradare. Nimeni nu credea că putem să reuşim acel lucru, pentru noi a fost precum câştigarea unui titlu, cum spunea Cristi Bota la momentul respectiv… O altă mare bucurie a fost rezolvarea problemelor financiare. Lumea nu a înţeles că noi am urmat calea legală, a trebuit să ne apărăm pentru că SCM Timişoara este un club apărut în noiembrie şi nu puteam plăti restanţele din lunile precedente până când instanţele nu stabilesc acest lucru. O altă bucurie este faptul că noi, cei implicaţi în baschetul timişorean în diferitele sale momente, am rămas o mare familie. Îl voi vizita în aceste zile în Germania pe Costel Ilie, un fost mare jucător al Timişoarei. Apoi, voi petrece timp alături de Titus David, voi mai vizita Franţa şi Elveţia. Există un mare respect în familia baschetului timişorean.
– Vă invit să realizaţi un top al liderilor din vestiar din ultimul deceniu…
– Pe primul loc l-aş trece pe Nenad Markovici, apoi l-aş menţiona pe Rade Dzambici. Mi-a plăcut cum a ţinut vestiarul şi Robert Sarovici, l-am apreciat mult pentru caracterul său. S-a impus la acea vreme într-un vestiar alcătuit din mulţi jucători cu personalitate.
– Aţi spus în mai multe rânduri, în publicaţiile locale şi în apariţii televizate, că energia pe care o regăsiţi în alte săli nu se compară cu cea de acasă, atmosfera din sala „Constantin Jude” devenind în ultimii ani una ca la teatru… S-au transformat timişorenii în suporteri de rezultat?
– Sper ca după rezolvarea problemelor financiare să se creeze o nouă emulaţie, să facem o echipă nouă. L-am adus pe Dragan Petricevici, antrenorul de numele căruia se leagă cele mai mari performanţe ale baschetului timişorean. Îmi este dor de perioada în care nu aveam bani şi jucam finale în fiecare an. Mergeam cu Dragan şi cu jucătorii la râul Timiş să facem un grătar şi să mâncăm ciocolată adusă de el de la Sarajevo. Ştiam că avem toată sala de partea noastră, pierdeam la 20 de puncte şi lumea tot ne încuraja! A fost excepţional, acela este spiritul Timişoarei. Sper să se creeze o nouă emulaţie în jurul echipei, iar lumea să vină din nou la sală. Avem nevoie de timişoreni! Îmi pare rău să o spun, nu vreau să supăr pe nimeni, dar în momentul de faţă avem cel mai modest public de baschet din România! Oamenii degeaba vin la sală dacă stau ca la teatru. Vrem să fie mai vulcanici, mai nervoşi, mai supăraţi, să le transmită jucătorilor energie. Suntem conştienţi că şi jocul echipei este important, băieţii trebuie să le dea motive să vină la sală.
– Credeţi că o sală polivalentă nouă ar crea o emulaţie în ceea ce priveşte baschetul timişorean?
– La infrastructura sportivă stăm foarte rău, avem stadion şi sală din anii ’60. Să ne uităm la Cluj-Napoca şi la Craiova, ce a însemnat pentru comunităţile de acolo ridicarea unor săli şi a unor stadioane noi… Sunt atrase multe competiţii sportive şi festivaluri de nivel înalt. Trebuie stabilite nişte priorităţi. Este clar că avem nevoie şi de alte lucruri, de o centură, de un aeroport mai mare, obiective importante în perspectiva anului 2021, când Timişoara va fi capitală culturală europeană. Sunt convins că dacă am avea o infrastructură bună am avea şi echipe de fotbal, handbal, rugby şi baschet mai bune. La fel de importante sunt terenurile de sport din cartierele oraşului. Dacă vrem să încurajăm copiii să practice baschetul trebuie să le oferim un loc în care ei să bată mingea. În momentul de faţă, totul este contra cost.
– Care sunt obiectivele pentru sezonul următor?
– Am o relaţie foarte deschisă cu Dragan Petricevici, suntem prieteni în afara fenomenului sportiv. Ne respectăm reciproc, fiecare este cu felia lui. Discutăm foarte mult de toate aspectele şi am stabilit că nu este bine să punem o presiune foarte mare pe echipă şi pe noul staff. Nu putem să spunem că ne vom bate la titlu, trebuie să o luăm pas cu pas, important este că am rezolvat problemele din trecut. Pentru mine este foarte important să rămânem în Top 6, pentru că acolo jucăm cu echipele importante. Tot ce se întâmplă în plus este un bonus. La fel şi în Cupa României, unde sigur că vrem să jucăm în Final Four, dar va fi mult mai greu decât în anii trecuţi, pentru că intrăm în turul doi, nu în turul trei, şi s-ar putea să avem meciuri foarte grele. Principalul obiectiv este să readucem publicul la sală, pentru că sportul fără spectatori este sinistru. Vom încerca prin toate mijloacele posibile să-i aducem pe timişoreni alături de noi.
