Grânarul Banatului suferă deja din cauza secetei

Culturile agricole din Banat au început să fie afectate serios din cauza lipsei apei, iar prognoza meteorologică pentru următoarea săptămână nu e deloc încurajatoare pentru fermieri.

Sunt preconizate ploi doar în primele zile ale intervalului, însă locale şi sub formă de aversă, nicidecum însemnate cantitativ şi pe arii extinse, aşa cum ar prefera, fără îndoială, agricultorii.

CITEȘTE ȘI: Se întorc nemţii într-o comună timișeană

Experienţa de anul trecut a dovedit faptul că în timp ce Ministerul Agriculturii are, poate, anumite iniţiative lăudabile, când vine vorba despre vreo formă de ajutorare a fermierilor care suferă pierderi de pe urma fenomenelor naturale extreme preferă să stea de-o parte.

Dacă 2017 a fost primul an în care ministerul de resort nu a avut prevăzut un capitol bugetar destinat compensării pierderilor agricultorilor în caz de calamităţi, în acest an s-a întâmplat acelaşi lucru: niciun sfanţ de la stat cu o astfel de destinaţie.

Culturile de păioase sunt cam pitice

„Producătorii agricoli din judeţul Timiş, afiliaţi la Asociaţia Producătorilor de Cereale şi Plante Tehnice, fac un apel cât se poate de serios la parlament, la guvern şi la ministrul agriculturii, pentru a legifera nişte măsuri concrete de sprijinire a fermierilor care sunt afectaţi de pe urma fenomenelor meteo extreme.

De mai bine de zece ani, la noi nu funcţionează efectiv o legislaţie coerentă la acest capitol. De fiecare dată, agricultorul rămâne la mâna naturii şi la mila Celui de Sus, dar statul nu face nimic.

Să ne amintim că, începând de astă-toamnă, au fost condiţii dificile, pentru că a plouat mult, iar însămânţările s-au făcut târziu.

A urmat o iarnă cu temperaturi cu mult peste medie, însă vremea fosrte friguroasă a venit abia în martie.

Apoi am avut cea mai caldă lună aprilie din 1961 încoace. Din cauza lipsei apei, pe multe terenuri nu s-au putut face însămânţări.

Avem în continuare o primăvară cu foarte puţine precipitaţii, fără apă în sol până la adâncimea de 15 sau chiar 25 de centimetri în anumite zone, astfel încât orzul şi grâul nu au crescut corespunzător.

Plantele sunt mici în talie şi există chiar multe parcele cu răsăriri neuniforme.

Este o premieră apariţia încă din luna mai a unor crăpături mari în sol”, susţine Nicolae Oprea, secretarul executiv al Asociaţiei Producătorilor de Cereale şi Plante Tehnice Timiş.

Zona cu cel mai mare potenţial e cea mai afectată

Stagnarea creşterii culturilor păioase prevesteşte, din păcate, recolte nu tocamai mănoase.

Mai e de văzut ce se va întâmpla cu floarea-soarelui, cultură aflată în perioada răsăririi, dar şi cu porumbul, care ar avea şi el mare nevoie de apă în această perioadă.

Pe tot cuprinsul judeţului Timiş plantele suferă din cauza secetei, dar problema a devenit mai spinoasă chiar în zonele agricole cele mai productive.

Este vorba despre arealurile adiacente oraşului Sânnicolau Mare şi unor comune precum Cenad, Periam, Variaş, Biled, Comloşu Mare, Tomnatic sau Lenauheim.

Nici în alte comune, precum Cenei, Uivar sau Cărpiniş sau în împrejurimile oraşelor Deta şi Jimbolia – localităţi cuprinse şi ele în aşa-numitul Grânar al Banatului – situaţia nu este cu mult mai bună, cu toate că au mai apărut ploi sporadice.

„Există în Timiş aproape 200.000 de hectare cu potenţial foarte bun pentru cereale şi exact în zona respectivă, situată în Sudul, Sud-Vestul şi Vestul judeţului, avem cel mai mare deficit de apă în sol.

Din păcate, acolo nu există în mod obiectiv nici posibilităţi de irigare” susţine Oprea.

Se cere un act normativ în sprijinul fermierilor afectaţi

Timişul nu este cuprins, deocamdată, într-o strategie naţională privitoare la înfiinţarea de sisteme de irigaţii.

Faptul este deplâns de Nicolae Oprea, care, alături de ceilalţi membri ai asociaţiei cerealierilor timişeni, mai speră totuşi că guvernanţii vor înţelege că e nevoie să facă ceva pentru agricultorii care suferă pagube mari de pe urma secetei, grindinei, băltirilor sau altor neajunsuri provocate de natură:

„E nevoie stringentă de un act normativ clar. Societăţile de asigurare au, fără îndoială, un rol important, dar este nevoie de un parteneriat mai larg, în care să fie cuprinşi şi statul şi fermierii.

Să nu ne trezim ca în 2017, când prăpădul vine – mă refer la seceta şi temperaturile extrem de ridicate de peste vară – dar nu facem decât să ridicăm din umeri”.