S-a născut cu tetrapareză spastică, însă spre deosebire de alţi bolnavi, nu prezintă retard mintal şi nici nu are probleme de vorbire. Are 40 de ani şi niciodată nu a putut să se deplaseze, să-şi mişte mâinile, toată viaţa a depins de mama ei.
În ciuda bolii invalidante, Georgeta Talpai, din comuna Variaş, este o luptătoare. A reuşit să facă doar patru clase, însă nu a renunţat la plăcerea de a citi şi nici la prieteni.
Cu ajutorul computerului, Georgeta a legat zeci de prietenii. Lucrează doar cu mouse-ul pe care-l manevrează cu greutate şi se foloseşte de tastatura optică. Spune că e destul de mulţumită de viaţa ei, cu toate că şi-ar dori să-şi poată folosi braţele sau degetele care stau contractate, la fel ca şi restul corpului.
Pe când era copilă, mama sa a dus-o la mai mulţi medici, apoi la băi, însă verdictul doctorilor a fost crud: „Nu se poate face nimic!” Timpul a trecut şi cea care i-a dat naştere a dus-o şi în Spania, în speranţa că starea ei de sănătate se va îmbunătăţi. Terapia a fost dureroasă, medicii încercând să-i întindă tendoanele şi muşchii.
„Nu dormeam noaptea de durere, a fost groaznic. După o mică reuşită, încheietura începuse să se îndrepte, medicii au renunţat”, a spus Georgeta. „Nu ştiu nici astăzi de ce…”, a adăugat femeia.
Cu toate că este obligată să-şi petreacă viaţa într-un scaun rulant, Georgeta ştie să zâmbească şi nu şi-a pierdut credinţa în Dumnezeu. În urmă cu ceva timp a primit de la un om cu suflet mare un scaun cu rotile electric, cu ajutorul căruia merge la biserică. Acum se teme că bateriile de la scaun ar putea să se descarce, iar bani pentru altele noi nu are.
Câteva prietene ale Georgetei au dat bani bisericii, astfel încât lăcaşul de veci din Variaş are o rampă care-i permite accesul. Merge destul de des la biserică, mai ales la vecernie. A învăţat să ia lucrurile aşa cum sunt şi ştie să glumească. I-ar fi plăcut să poată învăţa mai mult, dar din cauză că nu a avut cine s-o ducă la şcoală, a trebuit să renunţe.
Georgeta Talpai nu a renunţat la speranţă. E convinsă că într-o zi se va putea folosi măcar de mâini şi speră că există şi pentru ea un medic care îi va întinde o mână. Cine vrea s-o ajute pe Georgeta o găseşte în comuna Variaş, pe strada a IV-a, la numărul 562.
In urma cu cateva zile s-a publicat o rubrica scrisa in ziarul dv.,un apel umanitar,in care subiectul eram eu.Citind aceasta rubrica multi prieteni au avut ocazia si au facut efortul de a ma cunoaste mai bine,de a se apropia de mine si mai mult, de a ma accepta si a ma sustine,asa cum sunt.Nu din datorie sau pentru ca s-a intamplat sa fim rude, ci pentru ca m-au ales si mi-au aratat ca sunt suflete nobile,suflete de aur. Pentru cei care mi-au cerut un punct de reper de a ma ajuta si au decis sa imparta cu mine din putinul lor,intinzandu-mi o mana,le ofer acest cont : TALPAI GEORGETA -SILVIA IBAN RO88CECETM3508RON0946576 CECBANK Multumesc din suflet!