Festivalul cărnațului proaspăt debutează sâmbătă, 10 mai 2025, dimineața, printr-un concurs de făcut cărnaț la care se vor întrece echipe din patru țări.
Între 10:00–13:30 în Parcul Mare-Pădurice de la Nădlac, cârnații vor fi pregătiți în văzul publicului după rețete moștenite de familie, într-o demonstrație culinară dinamică. La ora 14 se începe jurizarea, iar la 17 este decernarea premiilor.
Cea mai frumoasă masă cu cele mai gustoase preparate de casă
‘’Fiecare echipă își aranjează frumos masa de lucru și vine platouri cu diverse preparate de casă: de la pogăcele cu chimen, pită cu unsoare și boia, cârnați, caltaboș, slănină sau Salam de Nădlac, haioșe cu magiun și multe alte bunătăți. Așa e tradiția la toate concursurile de acest gen din alte țări vecine, fiecare echipă aduce ce are mai bun preparat în casă și îi omenesc, așa, de gust, pe primii care trec pe la masa lor, în timp ce pregătesc cârnații proaspeți în concurs. Se opresc să mai schimbe o vorbă, dar muncesc să se încadreze în cele două ore acordate de organizatori pentru a-i prepara gata pentru a fi fripți pe grătar. Apoi sunt predați comisiei de specialiști pentru jurizare’’, declară pentru presă diplomatul culinar Romana Rista.
‘’Este o experiență memorabilă să fii de dimineață acolo la Nădlac, în parcul numit Pădurice, când răsună fanfara Nadlačanka, inaugurată acum 170 de ani, și în aer plutește mirosul de grătar de Mai cu cârnați proaspeți. Echipele toacă carnea de porc, o amestecă doar cu boia, usturoi, chimen, piper și sare, și umplu cârnații acolo, în fața publicului care se poate plimba de la o masă la alta pentru a le admira măiestria. Echipa cu cea mai frumoasă masă va fi premiată de asemenea.’’
Gust picant, boia de calitate, chimen, slănina curată
‘’Cârnațul cu boia de la Nădlac are un gust ușor picant, poate fi picant sau foarte picant. Se face după metoda tradițională, din carne de porc și slănină tare, cu sare, boia locală, dulce și picantă, usturoi, piper și chimen. E tot mai greu să aduci gustul tradițional în produse locale. Boiaua de Nădlac nu se mai prea face în gospodării. E înlocuită des cu cea din Ungaria, calitativă sau adusă la vrac, fără a avea trasabilitate de origine, sau cu plicuri din comerț.
Cei care lucrează cu grăsime de la porcul crescut în gospodărie au mari șanse să se apropie de gustul tradițional, fie că fac cârnați acasă, fie în concurs. La fel ca în cazul Salamului de Nădlac, cheia stă în boiaua de calitate și în slănina tare, curată, doar așa iese un cârnat cu adevărat bun. Vecinii unguri au un avans în certificările europene și recunoastere națională, Hungarikum: cârnații de Csabai și cârnații de Gyula au reguli foarte stricte patentate’’, infomează Romana Rista.
Cum jurizează un diplomat culinar cârnații cu boia
‘’Mă simt onorată să fac parte și anul acesta din juriul internațional, alături de trei specialiști din România, Ungaria și Serbia. Ca membru al juriului și diplomat culinar, caut gustul cel mai apropiat de cel tradițional, de casă, de Nădlac, așa că trebuie să simt boiaua, o tentă de chimen și un echilibru perfect al condimentelor. Gustul de boia trebuie să fie prezent, dar fără să fie prea dominant.
Sarea, piperul și usturoiul trebuie să fie bine echilibrate, având în vedere că, în această zonă și în comunitatea slovacă din Nădlac, boiaua este elementul principal, această specialitate locală este un cârnat cu boia, nu cu usturoi, cum avem ca specific în alte zone ale țării, unde simți gustul de usturoi mai pregnant. Ca jurat, nu trebuie să simt un gust amar, prea sărat sau prea usturoiat. Fiind vorba de concurs, nu jurizez după preferințele personale legate de gustul picant sau foarte picant, ci tenta de picant care trebuie regasită.
De asemenea, mă uit la textura, consistența și secțiunea cârnaților. Îmi place să văd granulația cărnii de porc, care trebuie să fie bine legată și nu să semene cu pasta de mici. Cârnatul trebuie să fie suculent la prima mușcătură, dar nu crud, bine fript, dar nu uscat. Dacă se sfărâmă prea mult la felierea în bucăți, nu este bine. Ar trebui să simt ușor mirosul de boia, dar nu și cel de usturoi și bineînțeles să nu aibă gust de ars sau pete arse. Ideal ar fi ca mațul să nu aibă crăpături care determină ruperea bruscă a cârnațului la fript.
Din experiența acumulată la concursuri din țările vecine, unde cârnații cu boia sunt o tradiție, îmi dau seama imediat, după ce au fost fripți, după gradele de nuanțe roșietice-cărămizii-ruginii ale cârnaților, câtă boia au și dacă s-a folosit boia de casă în rețeta tradițională. Am ochiul format, mai ales că și în familia mea avem o rețetă similară, transmisă de trei generații, veche de dinainte de război, dar desăvârșită în timp și adaptată la fiecare tură de cârnați’’, a conchis Romana Rista.
