Întemeiată în 1786, de coloniştii şvabi, dar în moşia străvechiului sat românesc Hodoş (care dăinuieşte neîntrerupt cel puţin din secolul XIII), localitatea timişeană Darova a îmbinat elemente de cultură comunitară de la ambele neamuri, afirmându-se şi în prezent ca o aşezare cu un pronunţat profil suprarural.
Unul din elementele de civilizaţie comunitară locală, emblematic pentru preocuparea pe care locuitorii acestei aşezări dintre Lugoj şi Buziaş o au faţă de nevoile publice, este intersecţia cu fântână.
Situată în imediata vecinătate a centrului civic, zonă care a făcut în ultimii ani obiectul mai multor investiţii edilitare, fântâna joacă, aici, deopotrivă rolul de sens giratoriu (la intersecţia uneia dintre străzile intravilane cu drumul 592 C, care leagă centrul de comună de satele arondate Hodoş şi Sacoşu Mare), de sursă de apă şi de element tradiţional de arhitectură ţărănească, amintind de o civilizaţie a apei care-şi trăieşte în prezent, din fericire, ca urmare a progresului în racordarea satelor româneşti la reţelele de apă curentă, ultimele clipe.
