„În viaţă nu banii sunt cei mai importanţi, contează exemplul pe care-l dăm copiilor noştri. Mie îmi place munca şi niciodată nu m-am ferit de ea”, ne-a spus Alin Neamţu, din comuna Boldur.
Anul trecut, el a investit în solarii şi a cultivat legume. A fost pentru el un an cu profit, un an bun. De profesie inginer agronom, tânărul bărbat a încercat o mulţime de meserii. De pe băncile facultăţii a ajuns la Agrosem Banat, iar apoi şi-a deschis, împreună cu un asociat, o brutărie la Izvin. A renunţat la afacerea pe care a avut-o şi cu o echipă de 25-35 de oameni, a pornit să construiască hale şi case.
În Boldur, bunicii soţiei lui Alin Neamţu aveau o casă şi la un moment dat, cei tineri au decis să o vândă. Preţul oferit de cumpărător a fost foarte mic şi atunci Alin Neamţu a decis să investească în legumicultură.
Ajutat de banii proveniţi din măsura pentru instalarea tinerilor fermieri, şi de fondurile aduse de acasă, agronomul a ajuns să aibă opt solarii în suprafaţă totală de 2.000 de metri pătraţi şi unul de 600 de metri pătraţi în construcţie. Prima recoltă cu trufandale de primăvară a fost deja comercializată, roşiile au înflorit, iar răsadurile de ardei sunt mărişoare. Totul e pus la punct şi nu vezi nici o buruiană.
Pe Alin Neamţu l-am găsit muncind cu mâinile pline de pământ.
Gustul roşiei e dat de gunoiul de grajd
Fiind inginer agronom, legumicultorul experimentează fiecare soi de roşie în solariul de acasă, de la Izvin.
După mai multe încercări a ajuns la concluzia că roşiile au gust, fiind mai parfumate, dacă se pune gunoi de grajd: „E vorba de microelementele care le conţine şi care conferă savoarea tomatei”. Anul trecut a folosit doi hibrizi de roşii, spune legumicultorul, mai „degeneraţi”, însă acum a cumpărat, din Israel, două soiuri productive şi speră că va obţine cel puţin zece kilograme de tomate de la o singură plantă.
Desfacerea nu e o problemă
Pentru inginerul agronom, desfacerea legumelor pe care le produce nu a constituit o problemă: „De când am început afacerea nu m-am aşteptat că o să vină clientul la uşa mea ca să-mi cumpere producţia. Am fost conştient că va trebui să mă zbat, să găsesc parteneri de afacere, magazine în care să-mi desfac marfa, iar anul trecut am vândut în Lugoj, Bacova şi Darova”.
„De la discotecă, la muncă”
Alin Neamţu spune că după 1989, când în satul bunicilor, Vucova, CAP-ul s-a destrămat, în curtea bătrânilor, care pe vremuri erau chiaburi, au apărut o mulţime de animale între care patru vaci şi 30 de oi şi au primit şi pământul înapoi.
Pe vremea aceea, Alin Neamţu era adolescent, iar cel care i-a insuflat dragostea pentru muncă a fost bunicul său. „Nu o dată s-a întâmplat ca de la discotecă să merg direct la câmp, la fân”, îşi aminteşte cu nostalgie, inginerul agronom.
Gospodărie ca la carte
Aşa cum îi stă bine unui gospodar, din ograda lui Alin Neamţu nu lipsesc animalele: porcii de rasă, vacile şi iepurii. O gospodărie în toată regula, în care cel care se ocupă de ea pune şi o parte din sufletul lui.
