Eroii nu mor niciodată…

Eroii nu mor niciodată…

Eroii nu mor niciodată, ne reamintesc reprezentanţii Muzeului Naţional al Banatului în aceste zile în care gândul ni se întoarce la Revoluţia din 1989 şi la cei care s-au jertfit atunci pentru ca noi, cei de azi, să fim liberi.

Întru neuitare, specialiştii de la MNaB citează din lucrarea reputatului jurnalist şi scriitor Lucian Ionică, intitulată „Atentat împotriva revoluției române”.

„Copiii, pe care dictatorul i-a obligat să se nască, au fost în primele rânduri ale Revoluției și l-au răsturnat. La scara istoriei s-a făcut dreptate. Dar cu ce preț cumplit!

CITEȘTE ȘI: Activități preventive în două școli din Timișoara

Câmpean Stelian, 13 ani, elev la Școala Generală nr. 18: Duminică dimineață, în 17, am auzit că la Maria s-au spart vitrine și că s-a dat foc. Eram curios să văd și am plecat pe la prânz, cu bicicleta. În față la Continental era multă lume. Cineva a spus să se meargă la studenți ca să-i cheme și pe ei, pe urmă s-au întors în Piața Libertății. La frizerie erau mulți studenți. Spărgeau vitrine, au pus pe foc perdele și prosoape la frizerie.

Erau mulți copii, luau ce puteau să ia, ca să pună pe foc sau ca să arunce… Am văzut trei tancuri pregătite să intre în Piață, lumea arunca cu pietre și un ofițer încerca să se pregătească să dea comandă, dar nu reușea, că toți aruncau în el cu sticle, cu ce aveau… Apoi, tancul a pornit și a intrat peste flori, a lovit semaforul. După el a venit alt tanc, care a rupt gardul metalic de la marginea bulevardului. Oamenii s-au aruncat pe tancuri și loveau cu ce aveau.

Pe urmă, tancurile s-au retras și în locul lor au venit două amfibii mari, cu opt roți, și se tot vârau în jurul monumentului… Nu mi-a plăcut să le văd. Când treceau ele, oamenii se dădeau la o parte, apoi se întorceau pe loc.

Apoi au apărut din nou tancurile și au început să tragă și atunci s-a înfuriat lumea cel mai tare. Cineva a aruncat o sticlă cu benzină și un tanc a început să ardă, i-au spart și rezervoarele. Am văzut cum a prins pe unul de la Securitate și l-au pus în fața amfibiei, dar amfibia s-a oprit la jumătate de metru de el și a luat-o înapoi. Militarii iar au vrut să iasă de pe străduța aceea îngustă, dar lumea a dat năvală și s-au retras.

Câțiva securiști au intrat în Casa Armatei și au început să tragă. Un om a vrut să fugă și a fost împușcat de trei ori în spate. Se trăgea în cei care erau primii. Se înserase, era pe la cinci-șase. Atunci am văzut cum vin gloanțele spre mine, unul după altul, sărea asfaltul ca în filme. Un glonț a ricoșat din roata dințată de la bicicletă și a intrat la mine în picior. Un alt glonț a trecut prin partea dreaptă și l-a nimerit pe unul din spatele meu. Atunci am fugit repede, într-un picior, pe o stradă acolo, eram plin de sânge.

Un om m-a pus pe bicicletă și m-a dus până la Clinicile Noi și acolo m-au pansat. Eu am fost primul rănit care a ajuns acolo. Apoi m-au dus cu salvarea aici, la ortopedie. Oamenii au demonstrat pentru că nu găseau de mâncare, că nu aveau libertate și nu puteai să vorbești ce vrei, că te trezeai imediat cu cineva la ușă…>>”, spune una dintre mărturii, citată de MNaB şi ilustrată cu o imagine realizată de cel supranumit fotograful Revoluţiei, timişoreanul Constantin Duma.