O femeie cu mâna în ghips se ridică şi spune că are dureri şi nu mai poate aştepta. Lângă ea, un bătrân cu cârje tot întreabă când îi vine şi lui rândul, fiindcă au trecut deja două ore.
Două scaune mai încolo, un bebeluş aflat în braţele mamei începe să plângă, sătul şi el de aşteptarea îndelungată. Sala este plină-ochi de oameni, aşa cum nici la uşile celor mai celebri medici nu se întâmplă.
Revoltaţi, unii se mai ridică din când în când şi mai întreabă cu glas tare de ce nu se deschid şi alte ghişee. Prind curaj şi alţii şi încep să facă tărăboi, până când vine cerberul de la poartă şi-i potoloeşte.
Alţii sunt resemnaţi şi aşteaptă să le vină rândul, conştienţi că trebuie să treacă patru-cinci ore. De necrezut, dar atât de mult trebuie aşteptat la E. On Gaz Timişoara, fie că e vorba deun contract nou, de eliberarea unei facturi sau de o simplă informaţie.
Asta este atmosfera de la sediul E.On Gaz şi ea se repetă zi de zi, fără nici o şansă de normalizare a lucrurilor.
De când lumea e așa. Și când aveau vechiul sediu trebuia să-ți iei o zi liberă ca să ajungi la ghișeul nesimțiților cu gazu’.
Frații lor de la Enel se țin tare după ei. De ce să nu ne țigănim, ce dacă suntem nemți sau italieni?
Aceeasi tiganie infecta si de nsuportat este si la ENEL Italia!
Ore de asteptare a proasta in conditii absolut infecte!
Privatizarea coorului!Aceeasi tiganie romaneasca!
Lăsați, nu va enervanti , autoritățile o sa i a măsuri , da , dar nu se stie cînd , poate peste vreo 100 de ani , o sa i a măsuri asa cum au luat în ultimii 30 de ani .