Dr. Virgil Musta, la aproape un an de la debutul epidemiei de coronavirus în România: ”Omenirea va mai trăi cu siguranță astfel de experiențe”

virgil musta 2

– Primul caz confirmat de coronavirus în România a fost anunțat pe 26 februarie 2020. Și, de atunci, viața noastră, a tuturor, s-a schimbat. Cum ați descrie, în câteva cuvinte, cele întâmplate în ultimul an?

– A fost un an foarte dificil, în care această luptă nu a fost deloc ușoară. O luptă care ne-a ocupat tot timpul și ne-a ținut permanent în priză, deși inițial aveam convingerea că vom învinge repede. A fost un an în care, din păcate, s-au văzut atât lucrurile bune cât și cele rele ale societății și ale noastre, ale tuturor. Deseori se spune că atunci când traversăm situații dificile, în criză, se vede adevăratul caracter al persoanelor.

 

– Cu siguranță, pentru medici a fost o provocare profesională deosebită. Sunt pregătiți, în facultate, studenții mediciniști și după aceea medicii rezidenți pentru astfel de situații?

– Ca să fiu sincer, nu am fost pregătiți, și cred că lumea întreagă nu a fost pregătită. De mult nu s-a mai întâmplat un astfel de fenomen. Da, știam din cărți, doar că teoria e una, iar în realitate te confrunți cu tot felul de alte probleme.

Noi chiar am avut noroc, deoarece cu trei luni înainte de a începe pandemia în țara noastră, am participat la un curs de biosecuritate legat de Ebola, o boală care este mult mai contagioasă și mult mai gravă decât infecția cu SARS-CoV-2. Acest curs a creat premisele de a ne pregăti, astfel încât în momentul în care au apărut primele cazuri în Timișoara, noi deja știam ce să facem legat de cum să ne protejăm, cum să modificăm activitatea noastră, astfel încât să avem risc minim de contaminare, ceea ce era obiectivul numărul unu în acea perioadă.

Trebuia să nu ieșim noi din joc, ca să putem continua războiul cu acest virus. Al doilea obiectiv a fost să încercăm să aflăm cât mai multe despre acest virus, ca să putem să-l contracarăm, să-l învingem. Și am început să citim, am citit foarte mult în acea perioadă literatură de specialitate și am participat la conferințe internaționale, pentru că am avut această oportunitate, ni s-au dat invitații să participăm la conferințe cu cei mai mari profesori de infecțioase și epidemiologie din lume. Acest lucru a făcut ca să putem să fim mai înarmați în bătălia cu virusul.

Am și aplicat metode terapeutice inovative care în alte țări nu s-au aplicat și care s-au dovedit a fi de succes, și acest lucru ne-a creat nu numai multă încredere, ci și o notorietate care ne-a permis să dezvoltăm spitalul, pentru a oferi pacienților noștri un serviciu medical cât mai performant și de bună calitate.

Comunitatea a avut un rol foarte important în această bătălie, ne-a sprijinit, pe de o parte ca să putem să ne dotăm, să avem atât echipamente, cât și medicamente, tot ceea ce aveam nevoie ca să tratăm pacienții, și în același timp să schimbăm condițiile hoteliere ale pacienților, pentru ca aceștia să locuiască în condiții civilizate în spitalul nostru.

Am reușit acest lucru în scurt timp, spitalul nostru devenind unul de excelență în ceea ce privește tratarea bolnavilor infectați cu SARS-CoV-2, în bolile infecțioase în general, lucru care a creat avantaje atât nouă cât și pacienților noștri, aceștia având posibilitatea să fie tratați cu toate mijloacele performante din țările cele mai civilizate, pentru că noi chiar ne-am dotat cu aceste echipamente, le-am avut și le-am folosit pentru pacienții noștri.

A fost un an foarte, foarte interesant. Din păcate, din momentul în care n-a mai existat solidaritate, pentru că eu cred că acele rezultate bune pe care le-am avut până la jumătatea anului trecut, rezultate prin care făceam față cu brio acestui virus, s-au datorat unei solidarități sociale și unor măsuri foarte bine gândite în acea perioadă.

Spre deosebire de multe alte țări mai puternice, și economic și cu sisteme de sănătate mult mai performante decât la noi, cum sunt Italia, Franța, Germania, Statele Unite, noi ne-am descurcat mult mai bine.

Însă, în momentul în care nu a mai existat această solidaritate, în momentul în care poate am obosit prea repede în această luptă, a venit partea a doua, partea negativă a acestui război și a reacției comunității, când oamenii nu mai aveau răbdare, nu mai voiau să păstreze regulile care îi protejau și care de fapt ne-au protejat în prima perioadă a bolii.

Nu mai aveau încredere în noi, în doctori. Din păcate dacă în prima parte ne ascultau, ne apreciau pentru eforturile noastre, pot spune chiar că ne ridicau în slăvi, în a doua parte au început, dimpotrivă, să ne acuze că avem partipriuri, a existat acea reacție care după părerea mea nu numai că nu-și avea locul, dar a creat efecte negative atât în mentalul personalului medical cât și în mentalul colectivității. Dacă persoanele nu au încredere în medici, să știți că nici evoluția bolii nu merge bine. Cam așa s-a întâmplat.

 

– V-a rămas vreun moment în memorie, din tot ce s-a întâmplat în acest an?

– S-au întâmplat atâtea lucruri încât mi-e aproape imposibil să selectez un singur moment. În fapt au fost mai multe astfel de momente, de bucurie – când reușeam să salvăm oameni, dar au existat și momente de mare necaz, când vedeam tragedii familiale. Îmi amintesc de momentul când a venit fiul unui pacient la mine să îmi zică că el ar face orice pe lume ca să poată da timpul înapoi, pentru că tatăl lui era internat în terapie intensivă cu o formă foarte gravă și el îl avea pe conștiință, deoarece l-a îmbolnăvit.

Am mai trăit un moment foarte dificil când una dintre colegele mele a zis: „Eu nu mai vreau în viața mea să pățesc ce am pățit azi-noapte în gardă, când s-a prezentat o pacientă care necesita terapie intensivă și efectiv nu am avut loc acolo și am pus-o într-un salon la oxigen ca să supraviețuiască până găseam o soluție. Între timp, a murit o persoană de pe terapie intensivă și astfel, în acest nefericit mod, s-a eliberat un loc”. Acele momente, în care trebuia să iei asemenea decizii, erau foarte dificile.

Apoi, în tot anul am căutat să fac bine și să mă dedic pacienților, mi-am sacrificat familia, care nu a mai beneficiat de timpul meu liber, și m-am trezit la un moment dat atacat într-un mod incalificabil, pe niște minciuni. Nu știam și nu-mi dădeam seama ce se întâmplă. Din păcate, acestea au fost momente care m-au afectat sufletește și e greu, după aceea, să mai ai același randament.

 

– Și totuși, cum a reușit acest virus să paralizeze întreaga planetă?

– Din cauza faptului că este contagios, iar acum noua tulpină este foarte contagioasă. Oamenii trebuie să înțeleagă că nu este vorba despre o simplă viroză, dacă era vorba despre o simplă viroză nimeni nu lua măsuri atât de drastice.

Doar că s-a constatat că acest virus are o statistică dură, care nu iartă: 60 la sută din populație face forme ușoare și asimptomatice, 20 la sută face forme medii, 20 la sută din oamenii infectați fac forme severe care necesită internare, poate chiar în secțiile de terapie intensivă, iar dintre aceștia 5 la sută mor.

Acest procent, de cinci la sută în ceea ce privește decesele este un procent foarte mare, iar când numărul de cazuri a fost foarte mare din cauza faptului că nu se respectau regulile de prevenție, au murit sute de mii de oameni pe planetă.

Și era firesc ca lumea să înceapă să ia măsuri, pentru a împiedica transmiterea acestui virus de la om la om, pentru că principala cale de transmitere a acestui virus este cea aeriană, și este foarte greu să o previi.

Deci această contagiozitate asociată cu patogenitatea destul de înaltă a virusului au făcut necesare aceste măsuri foarte drastice de prevenție, care în momentul când nu au mai fost respectate, în toate țările s-a văzut că numărul de cazuri crește din nou.

Iar acum avem cea mai eficientă armă de a preveni această boală, de a încerca să reintrăm în normal, de a ne reface puțin ca țară, ca economie, și aceasta este vaccinul. Și ați văzut cât de mulți oameni încă nu doresc să se vaccineze, după ce au suferit, după ce au avut drame în familii, totuși nu acceptă severitatea acestei boli.

Din păcate sunt o serie de teorii conspiraționale care influențează neașteptat de mult populația.

 

– Comparând cu alte pandemii din istorie, cam unde ați situa-o pe cea de coronavirus?

– Toate pandemile din istorie s-au soldat cu foarte mulți morți, fie că s-a datorat virusului gripal – „gripa spaniolă”, fie că vorbim despre pandemia de ciumă. Toate au făcut atâtea victime pentru că nu existau mijloace de apărare.

În ciumă, singurul mijloc de apărare a fost izolarea, și se știe cum persoanele care aveau bani se izolau în castele, iar marea masă a oamenilor, care trăiau în comunitate, mureau. A

cum, medicina se face cu totul altfel și, în plus, există niște mijloace de protecție, nespecifice, despre care s-a stabilit că, o dată respectate, țin pandemia sub control.

Dar, din păcate, nu se respectă.

Vaccinarea, în schimb, ar avea un efect foarte bun de prevenție. Cu toate acestea, mulți nu doresc să se vaccineze, nu înțeleg importanța vaccinării și din păcate, nu există solidaritate, nici la noi în țară, dar nici în lume: în regulă, poate tu nu te îmbolnăvești rău, dar dacă ai avea solidaritate față de un apropiat de-al tău, ca să nu îl îmbolnăvești pe el, te protejezi. Este foarte dificil să comparăm pandemiile, să le clasificăm, pentru că fiecare virus are particularitățile lui. Și condițiile în care au apărut sunt unice, în condiții socio-medicale particulare.

Dar toate au un lucru comun: faptul că nu număr foarte mare de oameni s-au îmbolnăvit și cu repercusiuni foarte importante asupra societății, cu foarte multe decese. Sunt boli cronice care apar după pandemie, vom vedea, după ce ne vom mai liniști, câți dintre cei care au făcut boala au afectare cronică cu sechele post-COVID.

 

– Generația noastră nu s-a mai confruntat până acum cu așa ceva. Dar credeți că copiii noștri vor mai trăi astfel de experiențe la scară planetară?

– Omenirea va mai trăi cu siguranță astfel de experiențe. Nu știu dacă copiii noștri vor mai trece prin așa ceva, totuși pandemiile au un ciclu de apariție, dar aceste amenințări continuă și vor continua, iar noi trebuie să înțelegem că este obligatoriu să ne schimbăm puțin modul de viață, tocmai ca să facem față mai bine noilor provocări.

 

– Ce învățăminte credeți că ar trebui să tragem noi toți din ceea ce s-a întâmplat?

– Noi ca societate trebuie să fim mai responsabili, mai solidari și să încercăm să ne schimbăm puțin modul de viață. Să reintrăm în normalitate, dar într-o normalitate puțin diferită. Mă refer în special la a avea grijă de sănătatea noastră.

Pentru că s-a constatat că în toate pandemiile, și în cea de gripă, și în cea de infecție cu SARS-CoV-2, COVID, persoanele cele mai vulnerabile sunt cele bolnave, cu suferințe asociate. Și noi va trebui să avem grijă de sănătatea noastră.

Să respectăm regulile de igienă, să mergem anual să ne verificăm sănătatea la medic, astfel că, dacă apare o boală, să putem să o tratăm.

Să avem grijă la poluare, pentru că aerul viciat influențează mult sănătatea populației în general.

Toate aceste măsuri trebuie să intre în obișnuința și în cotidianul nostru, pentru că altfel consecințele unei pandemii vor fi la fel de mari și poate chiar mai mari decât cele ale infecției cu SARS-CoV-2.


Comentariul dumneavoastră va fi publicat după ce va fi analizat de către un moderator.

DISCLAIMER

Atenţie! Postaţi pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiţi aici regulamentul: Termeni legali şi condiţii.

One thought on “Dr. Virgil Musta, la aproape un an de la debutul epidemiei de coronavirus în România: ”Omenirea va mai trăi cu siguranță astfel de experiențe”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *