Domnișoara Pogány de pe meleaguri timișene. Iubita lui Brâncuși, muză pentru un sculptor local

sculptor

Povestea ucenicului pe care profesorul timișorean Péter Jecza ”l-a trimis la plimbare” pentru că… știa prea mult

”Tac-tac” bate ciocanul dalta. Dalta bate piatra. Hârburile cad pentru a face loc artei. Praf. Mult praf și zgomot. Viorel Miron își șterge sudoarea de pe frunte.

A fost refuzat, în urmă cu mulți ani, de regretatul profesor timișorean Péter Jecza. ”M-a văzut lucrând de câteva ori. Voiam să-i fiu ucenic. M-a trimis la plimbare spunându-mi că nu are ce să-mi arate, pentru că sunt în stare să dau eu lecții studenților lui”, spune Viorel Miron.

Așa a ajuns la… Constantin Brâncuși, cel mai cunoscut artist roman din lume. ”Am făcut zeci de copii după <<Domnișoara Pogány>>”, spune bărbatul stabilit în comuna timișeană Becicherecu Mic.

Pe urmele lui Brâncuși

Iubita celebră a lui Brâncuși, Pogány Margit, cu ochi enormi și capul ovoid, a fost prima muză a sculptorului Viorel Miron. ”Am făcut copii după toate lucrările de dimensiuni mici din catalogul lui Brâncuși”, spune timișeanul în vârstă de 40 de ani. A intrat direct în pâine realizând lucrări pentru protocol la o universitate privată din Timișoara. ”Am început în anul 2000. Am fost plătit încă de la prima lucrare. Până atunci nu mai pusesem mâna pe daltă. Am învățat din mers”, mărturisește Viorel Miron.

Din Bistrița-Năsăud, în câmpia Banatului

Viorel Miron a văzut lumina zilei în satul Bichigiu, județul Bistrița-Năsăud. Dintre cei 11 copii ai familiei, a fost singurul care, mai târziu, a luat sculele de tâmplărie ale bunicului. ”Lucrez cu unelte rudimentare. Bunicul a fost tâmplar. Eu cioplesc mai mult în lemn, piatra și marmura nefiind așa de solicitate. Fac lucrări și pentru interior, dar și pentru exterior. Întâi văd locul unde va fi amplasată sculptura, apoi o realizez astfel încât să păstrez armonia spațiului. Cele mai multe comenzi le am pentru lucrări abstracte și pentru cele cu teme religioase”, spune bărbatul.

Mult zgomot pentru… nimic

Dalta, ciocanul, flexul și bormașina fac mult zgomot în mâinile lui Viorel Miron. Arta e neprețuită, deci nu are… preț. ”Suma de bani pe care o primesc pe lucrări diferă de la un client la altul. Arta nu prea are preț la noi.

Am vândut în Grecia, Canada și Italia. În Spania am și expus”, spune Viorel Miron. Pentru a-și ridica o casă în satul soției sale, bărbatul a lucrat în agricultură.

”Casa am ridicat-o singur. Pentru finisajele interioare am câștigat bani în Olanda la cules de căpșuni în seră”, spune Viorel Miron. Printre lucrările pe care mai trebuie să le execute se numără și statuetele ce vor împrejmui gospodăria de la Becicherecu Mic.


Comentariul dumneavoastră va fi publicat după ce va fi analizat de către un moderator.

DISCLAIMER

Atenţie! Postaţi pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiţi aici regulamentul: Termeni legali şi condiţii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *