Diana Mariş Costea, prezentator de ştiri şi realizator de emisiuni, a acordat un interviu despre carieră şi pasiuni pentru ziarul „Renaşterea bănăţeană” – cel mai citit cotidian din vestul ţării.
– Care a fost primul tău contact cu televiziunea?
– Mi-am dorit să fac televiziune încă de când eram mică. Eram în comunism şi îi vedeam pe prezentatori seara, la Telejurnal. Îmi închipuiam că trebuie să fii cu adevărat ales să ajungi să vorbeşti la televizor. Şi în vremurile acelea chiar aşa era.
Apoi a venit Revoluţia iar prezentatoarele de ştiri erau multe și eu le vedeam ca fiind mai frumoase, mai dichisite. Le studiam şi îmi închipuiam cum mi-ar sta acolo, la pupitrul de știri. Totuşi această perspectivă părea destul de îndepărtată. Fată din provincie, fără prea multe legături cu Bucureştiul, cum aş fi putut eu să ajung printre „cei aleşi?”.
Şi totuşi… după liceu apăruseră Facultăţile de Jurnalism, care erau în mare vogă. Promiteau să te iniţieze în această profesie şi cu puţin noroc puteai ajunge chiar să lucrezi în televiziune. Iar gramul acesta de noroc eu l-am avut. Am luat concursul pentru un post de redactor pe secţia cultural la postul de televziune local RCS Arad de atunci şi, doar un an, eram la pupitrul de ştiri prezentând Jurnalul.
– Care consideri că a fost, până acum, cel mai important pas în cariera ta profesională?
– Momente importante au fost multe. Primul Jurnal pe care l-am prezentat cu mari emoţii dar fără greşeală, primele emisiuni live, transmisiunile în direct, spectacolele televizate. Fiecare dintre acestea a avut emoţia şi frumuseţea lui. Privind retrospectiv, cred că cel mai important pas a fost dezvoltarea unui proiect care să cuprindă televiziunea – cea mai mare ambiţie a mea – şi turismul – cea mai mare pasiune a mea.
Sunt îndrăgostită iremediabil de călătorii iar o emisiune care să le aducă pe acestea două împreună este cel mai frumos vis şi cred şi cea mai mare realizare de până acum, mai ales că materialele despre destinaţii turistice sunt văzute de românii din ţară, dar şi de cei din străinătate.
– Care este tipul de emisiuni pe care ai prefera să-l faci?
– Emisiunile de turism, categoric, sunt pe primul loc. Le ador şi sunt fericită să le realizez. Apoi, poate suprinzător, mi-ar plăcea să moderez dezbateri politice. Politica m-a fascinat mult timp mai ales că am fost reporter pe secţia politică zece ani.
Au fost ani în care vedeam multe şi încercam să anticipez fiecare mişcare a puterii şi opoziţiei. Un joc al minţii, în care de multe ori îmi zâmbeam mie însămi şi spuneam „touche” văzând că politicienii acţionau exact aşa cum îmi imaginasem.
– Care sunt hobby-urile tale?
– Călătoriile îmi ocupă cel mai mult timp. Lumea mea se învârte în jurul ideii de a fi plecată în locuri superbe. Apoi iubesc foarte mult animalele. Am acasă „o armată” de pisici, fiecare cu personalitatea ei. În curtea noastră are locul său de cinste şi un căţel adorabil şi cuminte.
Am avut un animal de rasă o singură dată, un motănel birmanez. În rest împreună cu părinţii mei ne-am dedicat salvării animăluţelor de pe stradă, astfel că toți cei care sunt acum la noi au fost cândva nişte „necăjiţi”. Iar la momentul actual sunt nişte răsfăţaţi fără pereche.
– Călătorești mult, care este destinația ta preferată?
– Cu căt călătoresc mai mult cu atât îmi dau seama că nu am o destinaţie preferată. Marea mea sensibilitate mă face să văd frumosul în orice loc, să îmi fie dor de orice coltişor al lumii pe unde am trecut. Îmi e dor de obiceiuri, de arhitectura locului, de muzică, de oameni, de mare, de câte un apus de soare în care am simţit că sunt fericită.
Dar dacă ar fi totuşi să răspund la întrebare, Turcia este țara care îmi este cea mai familiară deşi am călătorit în locuri mult mai spectaculoase. Cumva, Turcia, prin oamenii care îmi sunt dragi, prin limba pe care aceştia o vorbesc, prin locurile extraordinare, prin bucătăria excelentă, mă face să mă simt „acasă”.
Un sentiment de apartenenţă pe care nu l-am întâlnit în celelalte ţări în care am călătorit deşi sunt sedusă iremediabil de albastrul obloanelor din satele pescăreşti ale Greciei, de istoria şi arhitectura Iordaniei, de livezile cu portocali din Cipru, de cetăţile pline de magazine și terase ale Croaţiei, de gondolele Veneţiei şi exemplele ar putea continua.
Fiecare are o poveste care te încâmtă şi pe care la un moment dat al vieţii, vrei cu nostalgie şi cu sensibiltatea omului îndrăgostit de călătorii, să o retrăieşti.
