De două decenii, o dărăpănătură tronează în buricul târgului

Bogăția de festivaluri, sărbători și diverse chermeze, cu muzică gratis și tonete cu fripturi, gogoși și bere scumpe din centrul orașului de pe Bega nu o poate contesta nimeni. În această vară, mai ales, parcă s-a revărsat cornul abundenței de festivități, care de care mai îmbucurătoare pentru populație.

Autoritățile și-au frecat bucuroase palmele, pentru că a avea public la ce organizezi nu-i de lepădat, lumea se distrează, avem spectacole, iar la pâine nu ne mai gândim chiar atât de des. Între două episoade cultural-distractive, turiștii și localnicii se plimbă pe străzile pietonale din centru, iar unii dau – vrând-nevrând – peste ciudățenia de la intersecția străzilor Emanuil Ungureanu și Eugeniu de Savoya.

Câțiva răutăcioși au propus chiar ca, pe lângă multele sărbători și aniversări, să se mai instaureze încă una: două decenii de când în buricul târgului avem această dărăpănătură, fără ca nimeni să poată face ceva.

Privită doar din stradă, pare o ruină ca oricare alta, cu câteva ziduri goale rămase în picioare. O înconjoară pe ambele laturi un gard albastru din metal, total nepotrivit, dar măcar solid. În spatele gardului, orice persoană mai curioasă poate vedea un noian de bălării, între care nu e exclus să se afle și ambrozie.

Cu toate acestea, de zeci de ani, autoritățile nu sunt capabile să-i oblige pe proprietari să întreprindă ceva cu clădirea respectivă, care pătează obrazul orașului. În timp ce alți timișoreni se aleg cu amenzi grele pentru tencuiala scorojită, proprietarii acestei ruine ori au regim preferențial, ori, pur și simplu, nu le pasă.

O istorie zbuciumată

Istoria fostului imobil de pe strada Eugeniu de Savoya nr. 16 este una zbuciumată. În anul 2001, clădirea, cu o poziție excelentă, dar deja șubredă, a fost închiriată în urma unei licitații și, conform unui act adițional din 2002, s-a stabilit că se vor face lucrări de restaurare în valoare de 250.000 de euro.

Din păcate, expertizele ulterioare au arătat că imobilul era prea fragil pentru a putea fi reabilitat. În 2002, spațiul a fost scos la licitație, chiriașul s-a judecat cu Primăria Timișoara pentru a o obliga să i-l vândă, conform Legii 550/2002, și a câștigat în instanță. Chiriașul de atunci a cumpărat, în cele din urmă, clădirea de la primărie, cu 100.000 de euro.

Peste un an, firmele SC Stagione Immobiliare SRL și SC Pir-Pool & Idroesse SA, au achiziționat casa cu peste un milion de euro. Perioada de incertitudine nu i-a priit deloc clădirii, care s-a prăbușit aproape în totalitate.

Cu doi ani în urmă, primarul Nicolae Robu spunea despre clădire:

Imobilul este în proprietatea SC Stagione Imobiliare SRL în cotă de 9/10 şi a unei societăți din Bucureşti, SC Pir – Pool & Idroesse România SA, cu cota de 1/10. Noi am încercat mai de mult să-i determinăm pe proprietari să înlăture acea ruină şi să facă acolo o amenajare în ton cu zona, respectând toate normele pentru centrul istoric al oraşului. N-am avut câştig de cauză, s-a dat deja o amendă de 8.000 de lei, termenul de intrare în legalitate era 13 mai 2016, dar între timp, ei au făcut anumite demersuri. Prima dată li s-a fixat obligaţia să obţină certificatul de urbanism. L-au obţinut în 26 aprilie, numai că de atunci şi până acum nu am sesizat să se mai întâmple ceva şi am solicitat să se acorde o nouă amendă în condiţiile legii”.

În toamna anului trecut, se zvonea că ruina de pe Savoya 16 ar putea să dispară. Proprietarii doreau să reconstruiască imobilul, păstrând aspectul inițial și obținând aprobarea Direcției de cultură, culte și monumente pentru înălțarea acoperișului până la nivelul celui al clădirii vecine.

Pe panoul lipit de gardul albsatru se anunța elaborarea unui plan urbanistic zonal, pentru o clădire cu subsol, parter, două etaje și mansardă. În curând se va împlini un an de atunci, iar panoul a dispărut. Buruienile și ruina, nu.


DISCLAIMER

Atenţie! Postaţi pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiţi aici regulamentul: Termeni legali şi condiţii.

Lasă un răspuns