E greu de crezut că în Timişoara există un loc unde modernitatea nu prea poate să răzbească din cauza tradiţiilor. Gara de Sud din Timişoara are o poveste aparte, dar şi o decădere pe măsură. O dată cu pierderea călătorilor de către CFR, şi prin această gară s-a rărit numărul vizitatorilor.
Cam 10-15 pe zi, doar atâţi oameni folosesc gara şi cele 26 de trenuri care o traversează, în decurs de 24 de ore. Lângă liniile de cale ferată este însă animaţie. Acolo există o pajişte pe care pasc în linişte vacile, dar şi o rampă clandestină de gunoi.
„Din când în când vin cei de la Retim să strângă. Vântul însă ne aduce nouă pe linii plasticul şi gunoiul mai uşor, aşa că facem muncă voluntară şi strângem gunoaiele”, spune un angajar CFR. Gunoiul nu vine însă doar din rampa clandestină ci e şi adus de ţiganii din zonă, spune ceferistul. „Sunt ţigani care pun saci cu gunoaie şi le aruncă pe linii. A venit poliţia locală, a verificat şi a constatat că au contracte cu Retim şi nu pot dovedi că ei aruncă.
Prin urmare, scoatem toată lumea din birou şi curăţăm liniile. Vă spun drept, am strâns şi cu saci cu fecale…”, spune angajatul CFR. De cealaltă parte, un ţigan, posesori a trei cai, dintre care un mânz, spune că nu li se înţeleg tradiţiile. „Am crescut în căruţă.
Pentru mine calul e important, face parte din tradiţia noastră. Acum am casă, merg cu maşina şi ţin calul în grajd. Nu deranjează pe nimeni. Îi scot aici cât să facă mişcare, pentru că nu umblu cu ei prin altă parte. Îi cresc pentru că îmi sunt dragi, fac parte din tradiţia noastră.
Părinţii mei au umblat în toată ţara. S-au stabilit aici când aveam eu opt ani. M-au trimis la şcoală şi am făcut zece clase. Copiii mei au făcut 12 clase, dar degeaba, nu-i angajează nimeni pentru că sunt ţigani, aşa că trebuie să ne întreţinem cu vânzarea fierului vechi”, spune un localnic din zonă care nu a dorit să îşi dea numele.
De altfel, el nu este singurul crescător de cai din zona Gării de Sud. Pe aceeaşi stradă mai sunt cel puţin trei ţigani care vor să le fie respectate tradiţiile (legate de deţinerea cailor) la fel cum le sunt respectate altor minorităţi.
